Citat:
În prealabil postat de Wryetui
In apararea homosexualitatii, zicand ca daca noi nu mai tinem acele reguli si sunt inutile pentru noi, atunci nu avem de ce sa uram homosexualitatea, a carei interziceri apartinea acelor reguli si nu alor noastre de acum, deci suntem liberi spre a o face.
Ce ziceti?
|
Persoanele respective fac confuzie intre legile (canoanele) morale si legile (canoanele) disciplinare.
Toate legile vin de la Dumnezeu. Dar unele vin in mod direct. Adica Dumnezeu este Cel care ni le-a transmis si numai El le poate schimba. Nu prin intermediul Bisericii, ci numai El Personal.
Altele se refera la disciplina sau ceremonial (forma credintei). Pe acestea, la chemarea lui Dumnezeu, Biserica le poate schimba. Sunt canoanele de drept apostolic. Adica nu oricine din Biserica le poate schimba (noi, de exemplu) ci numai urmasii apostolilor, adica episcopii.
Legile referitoare la tot felul de alimente marine interzise, sau la porc, sunt de drept apostolic. Stim asta din Biblie, si anume din Actele Apostolilor (cap 15, daca nu ma inseala memoria). Acolo, vedem bine cum apostolii schimba legile din aceasta categorie.
Homosexualitatea (mai precis: practicarea raporturilor homosexuale) este un pacat. Acest lucru este de ordin moral si nu disciplinar ori liturgic. Prin urmare, nu este de drept apostolic. Presupunand ca Biserica va considera vreodata ca nu este pacat (presupunere absurda, fiindca atunci ar insemna ca Biserica nu este infailibila) ar insemna ca isi depaseste statutul de mireasa in ascultarea lui Cristos.
Dimpotriva, modul concret in care cineva trebuie pedepsit pentru ca a practicat homosexualitatea este un aspect evident disciplinar. Aceasta este, asadar, o materie in care Biserica are competenta apostolica. Ea poate pedepsi cu mai mare sau mai mica asprime un acelasi pacat, mergand de la excomunicare la o simpla dojana parinteasca. Dar episcopii nu isi pot depasi mandatul apostolic, nu pot face altceva decat apostolii au facut.
Sa ne amintim ca primii nostri parinti au cazut in urma pacatului nescultarii. Ei au mancat de la singurul pom al carui rod nu aveau voie sa il manance. Dar nu a fost orice pom. Pomul acela, din gradina Edenului, avea un nume. Era pomul cunostintei binelui si raului. Deci, ori de cate ori oamenii incearca sa defineasca ei, in locul lui Dumnezeu, binele si raul recapituleaza si repeta eroarea primordial: ei mai musca odata din fructul oprit. Dumnezeu, in Sfatul cel Vesnic, rade de asemenea nebuni, zicand "altii precum Adam si Eva vor sa se faca ca noi". Ori de cate ori incercam sa definim binele si raul dupa cum credem noi si nu dupa cum crede Dumnezeu, de fapt ne substituim lui Dumnezeu. El ne-a avertizat, zicand: "Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină" (Isaia, 5:20).
In speranta ca ajuta,
M. Dragomir