Citat:
În prealabil postat de Barsaumas
Frate Cristian, nu te supara, dar, daca tot ai cerut sa ti se spuna, eu iti zic: dupa cat ma duce mintea mea, intr-adevar dai doovada, in parte, de o anume naivitate. Repet: in parte.
Ce ti se poate intimpla daca mult-cantatul sistem stie despre tine cam...totul? Pai, stii ce se cheama acela "abuz", nu? Imagineaza-ti un stat politienesc post-modern, garnisit si cu balcanismul autodestructiv tipic romanesc sau grecesc.
|
Sigur că nu mă supăr, pentru că de-asta am întrebat, cunoscându-mi oarecum naivitatea și știind că nu m-am vindecat de ea. După cum spui, însă, este chestie de imaginație. Iar scenarii se pot imagina cu duiumul, în orice condiții social-politice ne-am afla. Este adevărat, cred că oamenii sunt mai mult buni decât răi, pentru că altfel n-am putea trăi în viața de zi cu zi, pentru că posibilitățile ca cineva să ne facă rău sunt la tot pasul și, totuși, toți străinii pe care-i întâlnești zilnic aleg dacă nu să-ți facă vreun bine, măcar să nu-ți facă un rău. Dumnezeu ține lumea asta să nu se prăbușească și o ține prin oameni. Cu toate astea, nu sunt atât de curat la suflet încât să nu mi se întâmple destul de des să bănuiesc de intenții, de gânduri sau de fapte rele diverse persoane. Iar bănuiala este un păcat grav, pe care-l justificăm adesea ca ferindu-ne de naivitate. Opusul acesteia, însă, consider că este luciditatea, care este de dorit.
Venim dintr-o societate în care abuzul era la ordinea zilei, fără să fie nevoie pentru asta de informatizare. Se știe că adesea orice inovație tehnică este o sabie cu două tăișuri, putând fi folosită bine sau rău, pentru a vindeca sau pentru a distruge (spre exemplu energia nucleară, nu?). A lipsi statul de un instrument nu înseamnă că îl împiedici să comită abuzuri; sau persoanele particulare cu acces la informație.