Citat:
|
În prealabil postat de sovidiu
ca doar ce vor ei? credintza, cruzintza shi iar credintza (cruzuintza credintziei) cu asha patima incat sa obtzina, necredintza, necredintza shi iar necredintza... spre distrigere, spre blestem, fireshte ca doar n-or fi proshti shi buni asha cum par ca sunt sau chiar ca nu sunt deloc... dar a zis un parinte cam in ce consta adevarata credintza... deshi poate ca shi acolo se poate ascunde defapt trufia smereniei... shi trufia pe rugaciune o bazeaza ei, ca sa tzi-o iei in cap sh sa te crezi ceva pilioqq ???:( fireshte... shi sa fi uns cu toate alifiile in inshelarile shi neinshelarile satanei, ca sa le faci tu jocul, ca doar n-or munci ei, ci te pune pe tine sa fi o mica oitza princ care sminteshti pe totzi, ca tu te crezi a lui Hristos shi u-tzi dai seama ce faci shi nici cine sunt ei fiindca tu nu vezi de patimi cum sunt ei defapt... shi cine sunt.... aceshti viermi de lumini shi umbre...
|
Subscriu. Si inca ce orbi suntem, ca chiar si credinciosi de am fi in fapte si ganduri, mai rau pacatuim cu impresia de sine si aflarea faptului ca suntem credinciosi si ca esti diferit fata de ceilalti, care deh, tot in pacate traiesc, iar aceste constatari te fac sa iei decizii nu tocmai crestinesti, adica sa mai pacatuiesti si tu un pic ca sa nu cazi in mandria cea desarta, asadar nu ai ajuns nicaieri ca ai pacatuit si cu credinta si cu necredinta! este un labirint din care nu stii cum sa mai iesi, in care de fapt de oriunde ai pleca, ajungi tot sa faci pacatul.