Citat:
În prealabil postat de CristianR
Nu știu de ce prin „sărac cu duhul” în ultima vreme se înțelege om care nu gândește. Nu cred că așa s-a înțeles de la început și nu cred că asta a vrut Domnul să se înțeleagă. Din câte știu aceasta s-ar referi la smerenie, la omul golit de eul său, ca să-i facă loc lui Dumnezeu în inima lui, care este deschis voii lui Dumnezeu. Ești sărac de duhul tău și atunci Duhul lui Dumnezeu te poate locui. Renunți la voia ta, la gândurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu și pentru a primi luminările Sale în mintea ta.
Da, este și o lepădare de propria gândire, adică de o gândire ce se vrea autonomă și care este, prin urmare, mândră. Însă asta nu înseamnă să nu mai gândești, ci să accepți să gândești asistat de Duhul Sfânt, care nu îți anulează libertatea, ci te acceptă de partener.
|
Cum adica Duhul Sfant te accepta ca partener?
Si pare si o contradictie in mesajul tau. Pe de o parte spui ca nu se intelege un om care nu gandeste, pe de alta la sfarsist spui ca este lepadare de propria gandire.
Cam tot acolo se ajunge: smerenie, sa fii asemenea copiilor si sa nu mai gandesti/cercetezi.
Si iarasi nu inteleg un lucru: daca toti vorbiti de liberul arbitru, atunci de aici se cere sa renunti la voia ta, la gandurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu.
Asa spun si eu, ca noi ortodocsii facem voia lui Dumnezeu si altii vin si spun "Ba nu, ca e liberul arbitru!"
Poti sa explici mai mult ideile tale?