Nu facem noi nicio publicitate. Sunt practici din mosi-stramosi, care au evoluat paralel cu credinta crestina...iar uneori mai interfera, le mai intalnim si in povestile pt copii. Asta nu inseamna ca copiii nostri chiar cred ca sunt adevarate sau nu pot face distinctie intre ce e real si ce e poveste...
Am citit intr-o carte,romaneasca, povestea cineva ca bunicii de la tara, cand a inceput razboiul, le-a luat armata caii, sa-i duca pe front, si, culmea, i-au mai adus si inapoi ( de obicei nu se intampla asta)...doar ca unuia din ei, probabil din cauza sperieturii traite, i se declansase epilepsia. Zicea ca au chemat si felcerul ( veterinarul) sa-i ia sange ( asa se facea pe atunci...), au chemat sa-i citeasca ( descante) de sperietura ( insa numai stiu pe cine, preotul sau ...alta persoana ?), sipana la urma au chemat jandarmul sa-l impuste...
Acum eu nu stiu daca preotul are in moliftelnic vreo rugaciune sau molifta pt " dezlegare de sperietura", sau s-ar putea ca misiunea lui, ca si a doctorului, sa fie ceva mai grea, si anume sa trebuiasca sa " sape", sa analizeze ce anume ti-a cauzat sperietura, si in functie de asta sa actioneze...deja si mie imi suna " leac de sperietura", cam a babism...cum mai vin si la mne oameni batrani, de la tara, si cer un tratament pt -scuzati- " gainatz alb"...acu' io ce sa fac, caut un medicament care sa il coloreze la loc??? Trebuie actionat la cauza...
|