[cristiboss56]

2.2 Biserica şi Euharistia

Dacă încercăm să pătrundem mai mult în misterul Bisericii trebuie să facem apel la Sfânta Scriptură. În epistola către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel spune că „Dumnezeu L-a dat (pe Hristos) cap Bisericii, care este trupul Lui” şi, de asemenea, că „Hristos este capul Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este” (1, 22-23; 5, 23). Înţelegem de aici că Biserica este „trupul lui Hristos”, adică prelungirea istorică a Întrupării, a prezenţei şi lucrării permanente a lui Hristos în lume. Iar credincioşii sunt mădularele trupului lui Hristos: „voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte” (I Corinteni 12, 27). Fireşte, ca „trup al lui Hristos”, Biserica se identifică cu Hristos, este una cu El. Între capul Hristos şi trupul Său, Biserica, nu există nici cea mai mică separaţie sau despărţire, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

Pe de altă parte, toţi Sfinţii Evanghelişti vorbesc despre instituirea la „Cina cea de taină” a Tainei Euharistiei, când Hristos preface, prin binecuvântare, pâinea şi vinul în trupul şi sângele Său cu care i-a împărtăşit pe ucenici. El a cerut apostolilor: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22,19); cu alte cuvinte, să săvârşească mereu Euharistia. Pentru teologia şi spiritualitatea ortodoxă, Euharistia este Taina fundamentală a Bisericii întrucât ea actualizează neîncetat prezenţa lui Hristos în lume şi ne împărtăşeşte trupul şi sângele Lui care sunt adevărata mâncare şi adevărata băutură pentru cei credincioşi. Biserica, „trupul lui Hristos”, se identifică deci cu Euharistia, „trupul şi sângele Domnului”. Astfel Biserica sau adunarea credincioşilor săvârşeşte Euharistia, iar Euharistia îi transformă pe credincioşi în Biserică, „trupul lui Hristos” prin împărtăşirea cu Hristos care ne face mădulare ale trupului Său. „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Corinteni 10, 17). Ca membrii ai Bisericii prin Botez şi prin împărtăşirea din aceeaşi pâine (trupul lui Hristos), credincioşii nu mai sunt izolaţi unii de alţii, ci devin mădulare unii altora şi mădulare ale trupului lui Hristos. Aici Ortodoxia pune accent pe pregătirea pentru împărtăşirea constantă, „cu vrednicie”, adică cu cercetarea conştiinţei (cf. I Corinteni 11, 28), care se face cu ajutorul duhovnicului în Taina Spovedaniei, ca şi cu post şi rugăciune. Părinţii Bisericii compară Euharistia ca Taină a trupului şi sângelui Domnului cu focul, iar pe cel ce se împărtăşeşte cu fierul. Dacă un fier este ţinut în foc se înroşeşte până devine el însuşi foc, rămânând totuşi în firea sa metal. Tot astfel şi credinciosul care se împărtăşeşte cu credinţă devine ca Hristos, va avea gândul şi simţirea lui Hristos (cf. I Corinteni2, 16; Filipeni 2, 5). Firea celui mai tare schimbă firea celui mai slab, zic aceiaşi Părinţi. Aşadar Duhul Sfânt prin Sfintele Taine îl îndumnezeieşte pe credincios, îl face asemenea lui Dumnezeu sau „Dumnezeu după har” (nu după natură).


Va continua