Doua postari mai sus ati spus "crestinii sunt morali ...prin credinta in Iisus Hristos". Cu alte cuvinte, cei care cred in Iisus Hristos (crestinii) sunt morali prin insasi aceasta credinta.

In continuare nu inteleg de ce subordonati ideea de moralitate celei de credinta in Iisus Hristos, din moment ce ati admis ca aceasta nu este necesara si nici suficienta pentru a fi moral.

Pot fi de acord daca doriti sa vorbiti despre desavarsire morala, in sensul ca insasi credinta in Iisus este o virtute pe care un non-credincios nu o poate avea. De ce ar fi considerata o virtute... ma depaseste, dar are sens cat-de-cat :).

Dar ce se dezminte fara doar si poate este ca non-crestinii ar fi sau ar trebui sa fie imorali. Una este sa nu fie desavarsiti moral, alta este sa fie imorali. De fapt aici este marea miza, asupra afirmatiei ca non-credinciosii sunt sau ...ar trebui sa fie (pentru ca altfel nu se poate) imorali. Lipsesc insa argumentele si exemplele celor care fac astfel de afirmatii. Eu nu fac decat sa le resping pentru ca nu gasesc argumentele ca fiind satisfacatoare.

Daca, conform spuselor dumneavostra, a crede in Iisus Hristos si in scrierile sfinte nu este suficient pentru a clama exclusivitatea asupra actiunilor cu caracter moral pozitiv, de ce incercati sa induceti ideea ca non-credinta (in cele enumerate) este, intrinsec, imorala?

Va rog sa extindeti ideea. Din pacate nu inteleg ce calitati si moralitate presupune exemplul oferit de catre dumneavoastra. Cum adica "suportarea nedreptatii"? Suportati nedreptatea sau o suportati mai usor (decat cine)? E un act de moralitate cu conotatii pozitive? Nu exista atei care suporta nedreptatea si credinciosi care nu o suporta?