Si totusi..
Eram invidioasa pe cei care erau asa siguri pe ei, la examene, sau pe cei care nu se stresau in sesiune! Eu sunt prin fire o persoana stresata, oricat as invata, oricat as cunoaste, tot ma stresez,tot ma gandesc: si daca nu "pic pe subiect", etc. Pana cand am aflat ceva: nu e bine nici fara stres deloc! Mi-amintesc, o colega avea un examen greu, 50 de cursuri, plus proba practica, in sesiune- si nu se stresa deloc! Am vorbit cu ea,mi-a spus ca a citit tot, dar nu vrea sa se streseze. De fapt, a fost atat de relaxata, ca a pierdut proba practica.
Apoi am citit niste articole despre stres si am inteles: este necesara o doza de stres, care ne ajuta sa ne concentram, sa ne pese de rezultatele examenelor, sa prevedem probleme care ar putea sa apara, sa citim mai repede, sa retinem "in forta" (sa recapitulam in forta,nu sa citim pentru prima oara cursuri in sesiune!!). Dar, daca e prea mult, daca ne blocam si credem ca nu vom reusi, atunci e o problema! De multe ori se intampla aceasta cand suntem la prima citire a materiei, cand nu dormim suficient si avem mintea incetosata, cand luam cine stie ce piracetame si piritinoale, care ne agita, sau bem prea multa cafea si nu dormim, sau cand luam calmante prea puternice si nu ne mai pasa de nimic (decat de somn).
A, si sa spun si despre cei care erau siguri pe ei la examene: despre cativa am aflat ca stiau cam despre ce vor fi subiectele: unii profesori au obiceiul sa nu schimbe prea mult grilele si subiectele de la an la an(ar trebui sa stea sa faca altele). Altii,nu-si manifesta stresul.
|