Entuziasmul și fanatismul !
Entuziasmul e foc, dar și fanatismul e foc. Însă primul este foc fără fum, iar al doilea este ardere cu fum.
Entuziasm înseamnă: omul întreg, îndreptat înainte, fără a privi înapoi. Când rațiunea judecă, inima îndrăgește și sufletul vrea, atunci omul se întregește și, ca o putere unită, pornește la fapte mari. Un astfel de om este o mare putere în această lume, mai mare chiar decât i se pare omului că este.
Entuziastul este iubitor de oameni. Când entuziasmului i se alătură ura împotriva anumitor oameni, acesta nu mai este entuziasm, ci devine fanatism. Întocmai ca atunci când se aprinde primăvara o grămadă de gunoi, iar de sub gunoi se ivesc șerpii deșteptați, așa este și fanatismul.
Entuziasmul este totdeauna puterea care zidește și creează. Toate marile organizații sociale, arta, toate mișcările curat umaniste și aducătoare de mântuire, toate acestea sunt create cu entuziasm. Nu trebuie să se uite niciodată faptul că nu există entuziasm fără iubire de oameni. Fanatismul își arată întreaga lui putere în trei cazuri: în politica de partid, în revoluții și în război. Precum se deosebește ziua de noapte, așa se deosebește entuziasmul de fanatism. Primul este cârmuit de dragoste și zidește; al doilea este cârmuit de ură și dărâmă. Primul este sobornicesc, universal; al doilea este exclusivist, sectar.
Unui fanatic îi lipsește întotdeauna ceva; când rațiunea, când inima. Entuziastul este totdeauna un om întreg.
Ia seama, suflete, să nu fii știrbit și entuziasmul tău să se prefacă în fanatism...
Sfântul Nicolae Velimirovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|