[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

.... atunci poți căuta să înțelegi mai bine...

Subscriu. Numai că această căutare poate dura ani şi ani, nemaipunînd la socoteală că vei întâlni feluriţi oameni care te vor asigura (uneori cu multă elocinţă) că vei găsi aşa cum te învaţă ei...
În ce mă priveşte, căutarea mea a fost scurtată de următoarele evenimente:
a) spovedania şi participarea la slujbele bisericeşti, cele ortodoxe
b) studiul Scripturii (am citit şi comparativ, nu doar Biblia ortodoxă; cea care mi-a mers la inimă a fost Biblia noastră, celelalte fiind vădit "aranjate" şi facil-adaptate la comodităţile minţii lumeşti, la nevoile mundanului cel mult-logicist şi fără de taină...)
c) studiul răbdător al unor cărţi duhovniceşti, în special studiul Filocaliei, al Vieţilor Sfinţilor dar şi al unor cărţi care pun faţă în faţă duhul ortodox cu alternativa catolică - dintre acestea am găsit numeroase clarificări mai ales în cartea editată sub îngrijirea Părintelui Stăniloae unde e prezentată disputa dintre Sfântul Grigorie Palama şi adversarii săi care s-au rătăcit în negura ignoranţei (Achindin, Varlaam şi alţi teologi catolici).
d) studiul cărţilor de dogmatică, unde sunt prezentate comparativ învăţătura ortodoxă şi învăţătura celorlalte confesiuni; aici, în special, sunt evidenţiate diferenţe clare şi, în virtutea principiilor logicii omeneşti, e imposibil să accepţi ca fiind adevărate variante care se exclud reciproc, aflându-se nu în raport de diferenţă oarecare ci de contrarietate.

Dar cel mai mult, cel mai convingător, m-a îndrumat rugăciunea, mai exact lucrarea ei. Lucrarea rugăciunii învaţă pe orice om, îi desluşeşte ce e cu el şi unde îi este Biserica. Aşa cum îţi e rugăciunea, aşa îţi e şi raportul cu Dumnezeu Cel Viu.

Personal consider că nicăieri omul nu are parte de Adevăr şi de Viaţă atât de deplin ca în Ortodoxie. Dar prin asta nu înţeleg nici că toţi care se numesc pe ei ortodocşi ar fi de urmat sau, ca să zic aşa, de invidiat...:) Şi nici că oamenii care aparţin altor confesiuni ar trebui, cumva, înfieraţi sau desconsideraţi. Am cunoscut oameni frumoşi, oameni buni şi înţelepţi care aveau credinţe şi educaţie religioasă diferite de a noastră, a ortodocşilor, după cum am cunoscut oameni care se pun ori sunt puşi la mare preţ în Biserică dar pe care eu nu voiesc nici să îi văd nici să îi salut. Afară de cazul când ar arăta că, prin minunea lucrării duhului de pocăinţă înlăuntrul lor, ei ar avea o cât de mică dispoziţie să renunţe la mârşava şi nebuneasca lor aşezare. Din nefericire, canaliile şi trădătorii, urâtorii de om şi de Dumnezeu ştiu foarte bine să se pitească sub măşti dintre cele mai bine brodate cu citate din sfinţi. Nu de alta, dar tatăl lor este nimeni altul decât vicleanul făcător al minciunii şi al tuturor otrăvurilor răutăţii. Başca, al nebuniei incurabile. Şi, în final, al garantării morţii.

Aşadar, să caute sufletul omului duhul de umilită curăţie şi de smerită pace în Hristos, mai întâi!
Aceasta e cheia care va deschide Uşa Milostivirii, aducînd Lumina Neînserată a Dumnezeirii prin Biserica Adevărată - una, sfântă, sobornicească şi apostolească.