Teoreticienii Revolutiei Franceze, care a intors lumea cu susul in jos de nu si-a revenit nici azi, au predat multe aiureli. Cum ar fi aceia ca oamenii se nasc buni, dar societatea ii corupe.
Exact contrariul este adevarat. Si contrariul a fost mereu invatat de Biserica. Ajungi sa te intrebi daca Voltaire si alti anticristi la fel de Candizi au crescut vreodata vreun copil. Puneti doi copii de un an laolalta si intre ei o singura prajitura si cercetati experimental daca e adevarat ca oamenii se nasc buni sau rai.
Toti oamenii, cu exceptia Preacuratei, s-au nascut rai. Egoismul, intemperanta, neascultarea, concupiscenta, lasitatea si toate relele sunt constitutive naturii cazute a omului. In pacat si inspre pacat suntem nascuti, iadul este destinatia noastra "by default". Ceea ce ii transforma pe oameni facand-i din rai, buni, este exact societatea. Aici, am in vedere in primul rand Societatea cea Sfanta a Bisericii, care, cu mijloace vizibile si invizibile, opereaza vindecator asupra sufletelor. Am in vedere societatea parintilor, a celor dragi, care alcatuiesc Biserica Domestica. Am in vedere societatea magistrilor care au raspuns chemarii de a scoate copiii din bezna.
Si,dimpotriva, despre efectele altor societati, a se reciti Psalmul 1.
Bunului ascultator, mantuire!
|