2, 9 Si a facut Dumnezeu sa rasara inca din pamant tot pomul frumos la vedere si bun la mancare, si pomul vietii in mijlocul Raiului, si pomul cunostintei binelui si raului.

Legatura intre Rai si pamant e inteleasa de Sfantul Efrem in chip atat de literal, incat spune anume in Talcuirea la Facere ca, fiind un loc cu copaci, a fost zidit in Ziua a Treia, impreuna cu restul creatiei vegetale.

Dar care poate fi legatura intre acest Rai pamantesc, in care cresc copaci, si Raiul vadit duhovnicesc pe care l-a vazut Sfantul Pavel ? Am putea afla un raspuns la intrebare in descrierea Raiului facuta de un Sfant Parinte cu o inalta viata duhovniceasca, Sfantul Grigorie Sinaitul, care a vizitat Raiul in aceeasi stare de vedenie dumnezeiasca precum Sfantul Pavel:

"[Raiul] cel din Eden este un loc foarte inalt [...], sadit de Dumnezeu cu tot felul de verdeata bine mirositoare. El nu este nici cu desavarsire nestricacios, nici cu totul stricacios, ci asezat la mijloc intre stricaciune si nestricaciune, incat este pururea incarcat cu roade si impodobit cu flori, avand neincetat si poame crude si poame coapte. Caci pomii putregaiti si roadele rascoapte cazute la pamant se fac huma bine mirositoare si nu imprastie miros de stricaciune ca plantele lumii. Iar aceasta se intampla din marea bogatie si sfintenie a harului, care covarseste acolo pururea."

Din Vietile sfintilor si dreptilor cunoastem cazuri de fructe adevarate aduse de catre cei ce au fost inaltati in Rai - de pilda, merele aduse de Sfantul Eufrosin Bucatarul, care au fost mancate de catre credinciosii ce le socoteau a fi ceva sfant, cu o fire deosebita de cea a fructelor pamantesti obisnuite (Vietile Sfintilor, 11 Septembrie).

O izbitoare experiere a Raiului se gaseste in viata Sfantului Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopole (sec. IX). Trairea lui a fost descrisa chiar cu cuvintele Sfantului, de catre prietenul sau, Nichifor:

"Odata, intr-o iarna cumplita, cand Sfantul Andrei zacea pe o ulita din cetate inghetat si aproape mort, a simtit dintr-o data o caldura in launtrul sau si a vazut un tanar cu fata stralucind ca soarele, care l-a dus in Rai si in al treilea cer. "Cu voia lui Dumnezeu, am ramas vreme de doua saptamani intr-o dulce vedenie... M-am vazut intr-un stralucit si minunat Rai... in minte si in suflet ma uimeam de negraita frumusete a Raiului lui Dumnezeu si ma indulceam primblandu-ma prin el. Erau acolo multime de gradini, pline de copaci ce isi clatinau crestetul, desfatandu-mi ochii, iar din ramurile lor iesea o mireasma puternica... Frumusetea copacilor nu se putea asemui cu nici un copac pamantesc...in gradinile acelea erau nenumarate pasari cu aripi aurii, albe ca neaua si de felurite culori. Ele sedeau pe crengile copacilor Raiului, cantand asa de minunat, ca din dulceata cantarii lor mi-am iesit din sine-mi."

Asadar, Raiul, desi la inceput era o realitate a pamantului acestuia, inrudit cu firea lumii de dinainte de caderea omului, este dintr-o "materie" diferita de materia lumii pe care o cunoastem astazi, asezata intre stricaciune si nestricaciune. Aceasta corespunde intrutotul firii omului de dinainte de cadere - caci "hainele de piele" pe care le-a imbracat cand a fost izgonit din Rai (asa cum vom vedea) arata, in chip simbolic, carnea cea grosolana cu care s-a imbracat atunci. De atunci, in starea sa grosolana, omul nu mai e in stare nici macar sa vada Raiul, pana ce nu i se deschid ochii cei duhovnicesti si este "inaltat" precum Sfantul Pavel. "Localizarea" prezenta a Raiului, care a ramas neschimbat in firea sa, se afla in taramul cel de sus, care pare, de asemenea, a corespunde unei efective "inaltari" de pe pamant; intr-adevar, unii Sfinti Parinti afirma ca si inainte de cadere Raiul era intr-un loc inalt, fiind "mai sus decat tot pamantul".