2,25 Si erau amandoi goi, si Adam si femeia lui, si nu se rusinau.

Adam si Eva au fost facuti, asemeni intregii zidiri dintru inceput, in floarea tineretii si frumusetii, avand de la inceput deosebirile fiecarui sex, ce urmau a le fi necesare in starea lor cazuta, dar inca nu exista dorinta, nici ganduri patimase intre ei. Aceasta, dupa parerea Parintilor, este cea mai limpede aratare a nepatimirii lor inainte de cadere si a faptului ca, mai presus de toate, cugetele lor erau indreptate catre slava lumii ceresti.

Sfantul Efrem scrie: "Ei nu se rusinau, caci cu slava erau invesmantati." Acelasi lucru il invata si Sfantul loan Gura de Aur: "Nu intrase inca pacatul si neascultarea; erau imbracati cu slava cea de sus, de aceea nici nu se rusinau. Dupa calcarea poruncii insa a intrat si rusinea si au cunoscut ca sunt goi. Iar Sfantul loan Damaschin scrie: "Asa de nepatimasi a voit Dumnezeu sa ne faca! Caci aceasta este culmea cea mai de sus a nepatimirii."

Sa rezumam acum starea lui Adam in Rai cu cuvintele unui Parinte mai apropiat de vremurile noastre, Sfantul Serafim din Sarov: "Adam a fost facut a fi de nevatamat de lucrarea oricareia dintre stihiile zidite de Dumnezeu in asemenea masura, incat nici apa nu-l putea ineca, nici focul nu-l putea arde, nici pamantul nu-l putea inghiti in adancurile sale, nici vazduhul nu-l putea vatama cu vreo lucrare oarecare. Toate ii erau supuse lui, ca unui ales al lui Dumnezeu, ca unui imparat si stapan al fapturii. Si toate il admirau ca pe o cununa cu totul desavarsita a zidirilor lui Dumnezeu. Din suflarea de viata, insuflata atunci in fata lui Adam din atoatefacatoarea gura a Atotziditorului si Atottiitorului Dumnezeu, Adam atat s-a inteleptit, ca din veac nu a mai fost vreodata, si abia de va mai fi sa fie candva pe pamant vreun om mai intelept si mai insemnat decat el.

Cand Domnul i-a poruncit sa dea nume celorlalte fapturi, el a dat fiecareia in parte un astfel de nume, incat cuprindea deplin toate inzestrarile, toata puterea si toate insusirile osebite pe care le avea fiecare dupa darul lui Dumnezeu, daruit de el in clipa zidirii. Datorita acestui dar suprafiresc al harului lui Dumnezeu, trimis lui prin suflarea cea de viata, a putut Adam sa vada si sa inteleaga pe Domnul umbland prin Rai, sa priceapa cuvintele lui si impreuna-vorbirile sfintilor ingeri si graiul tuturor animalelor, al pasarilor si al taratoarelor traitoare pe pamant, si tot ceea ce acum pentru noi, din pricina caderii din har si a pacatoseniei, ne este ascuns, iar lui Adam, pana la cadere, ii era atat de limpede. Domnul Dumnezeu a daruit si Evei aceeasi intelepciune, aceeasi tarie si atotputernicie, precum si toate celelalte insusiri bune si sfinte."

Intr-o oarecare masura, omul se poate si astazi intoarce la ceva din starea Raiului prin harul lui Dumnezeu, cum se poate vedea din vietile multor sfinti, pline de minuni de necrezut oamenilor lumesti. De pilda, Viata Sfantului Gheorghe (23 aprilie) care a ramas nevatamat in mijlocul celor mai cumplite munci, ne aduce aminte de invulnerabilitatea lui Adam in Rai.

Totusi, in starea sa cazuta, omul nu poate ajunge decat sa intrezareasca o sclipire din starea lui Adam; numai in veacul viitor ne va fi redat Raiul in toata plinatatea sa, si atunci (daca vom fi printre cei mantuiti) vom vedea ce anume este (si a fost) starea ingereasca.

Sfantul Grigorie al Nyssei scrie:
"Harul invierii nu trebuie inteles altfel decat ca o reasezare a oamenilor in vechea stare pe care au avut-o inainte de caderea in pacat. Intr-adevar, harul pe care-l asteptam este reintoarcerea la viata cea dintai, cand va fi adus din nou in Rai omul ce fusese scos de acolo. Asadar, daca viata celor reasezati se aseamana cu cea a ingerilor, atunci e limpede ca viata de dinainte de pacat era un fel de viata ingereasca. De aceea si reintoarcerea vietii noastre la vechea ei stare ne face asemenea ingerilor."

In scrierile ascetice ortodoxe, unde telul avut necontenit in vedere este reasezarea noastra in Rai, firea neprihanita si nepatimasa a lui Adam inainte de cadere este ridicata la rangul de model si tel al nevointei ascetice.