2, 23-24 Si a zis Adam: Iata acum os din oasele mele si carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie, pentru ca din barbatul sau s-a luat. Pentru aceea va lasa omul pre tatal sau si pre muma sa si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.

Aici Adam numeste pe prima femeie, tot asa cum numise mai inainte animalele, si arata totodata ca este de o fire cu el, din pricina obarsiei ei nemijlocite din trupul lui, aratand si asezamantul casatoriei, caci intru prorocie a vazut mai dinainte ca unirea casniciei va fi trebuitoare din pricina caderii.

Talcuind acest loc, Sfantul Efrem scrie:
"Iata acum: adica cea care a venit la mine dupa animale nu este asemenea lor; ca ele din pamant s-au ivit, dar ea este os din oasele mele si carne din carnea mea. Adam a zis aceasta fie in chip prorocesc, fie, cum am spus mai inainte, dupa vedenia avuta in somn. Si precum in acea zi toate animalele si-au primit nume de la Adam dupa felul lor, tot asa si osul facut femeie l-a numit nu cu numele ei deosebit, Eva, ci cu numele de femeie, numirea intregului fel."

Despre acelasi loc Sfantul Ioan Gura de Aur zice:
"Cum i-a venit in minte lui Adam sa rosteasca aceste cuvinte ? De unde stia viitorul ? De unde stia ca are sa se inmulteasca neamul omenesc ? De unde stia ca au sa traiasca impreuna barbatul si femeia ? Ca numai dupa calcarea poruncii a trait barbatul cu femeia; pana atunci traiau in Rai ca ingerii; nu erau aprinsi de pofta, nu erau luptati de alte patimi, nu erau supusi nevoilor firii, ci au fost facuti cu totul nestricaciosi si nemuritori, ca nici de imbracaminte nu aveau nevoie. [...] Spune-mi, de unde i-a venit lui Adam in minte sa rosteasca aceste cuvinte ? Oare toate acestea nu ne arata ca inainte de neascultare Adam avea har prorocesc, ca le vedea pe toate cu ochi duhovnicesti ?" Iata, dar, ca Adam nu era doar un mare intelept - un mare vazator al realitatii lumii, caruia i s-a dat iscusinta de a numi animalele; era si un proroc care vedea viitorul.