[Mosh-Neagu]

Smerenia? Oare stim noi ce este smerenia? Poate doar... din carti. Smerenia, chiar si a celor desavarsiti, este nedesavarsita. Chiar cei care au ajuns sfinti cu sfinte moaste, smerenia lor a avut doar momente de inalta traire si simtire.
Ce este smerenia? Cum ne putem smeri? Care este modul cel mai pragmatic prin care sa ajungem cel mai "departe" raportandu-ne la propria noastra constitutie?
De obicei, intr-o smerenie e nevoie de acea mustrare a constiintei fata de faptele facute, sau fata de putina noastra osteneala intru cele duhovnicesti. In raport cu intensitatea ei, harul vine si il rasplateste pe om, cateva clipe, cateva minute, sau chiar zeci de minute. Ba unii "alesi" au ajuns in acea forma de smerenie incat pot trece nevazuti de cei din jur. Dar nici macar aceea, nu-i smerenia desavarsita. A existat un altfel de smerenie, care nu doar ca a atins desavarsirea, ci a ramas odata cu primul ei semnal, in sufletul acela pentru totdeauna. Multi n-o intelegem, desi ne rugam in fiecare zi. Acea smerenie cu totul speciala a fost a Sfintei si Preacuratei Fecioare Maria, in momentul Bunei-vestiri, aduse de arhanghelul Gabriel. "Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau!" Constientizarea zamislirii Fiului lui Dumnezeu in trupul ei firav de om, a avut-o Preasfanta chiar in acea clipa, si a ramas acolo definitiv ca cea mai de pret... smerenie!!! Tocmai de aceea, cei ce apeleaza la rugaciunile catre Maicuta, au ajutor grabnic, fiindca "o simt" ca o adevarata Mama. Maicuta stie si ajuta, fiindca ii este mila de oricine intelege marea ei smerenie, dar si bunatate!