Citat:
Īn prealabil postat de vladalexandruuhisem
Mantuitorul ne da exemplu de rugaciune pe vamesul din pilda. In acelasi timp, Sf. Ap. Pavel ne indeamna sa ne bucuram intru toate.
Eu , smerenia o vad ca pe o injosire, o cearta cu tine insuti si o rugaciune catre Dumnezeu sa ne ierte.
Pe de alta parte, Dumnezeu ne indeamna sa ne bucuram.
Pai cum sa ne si smerim si sa ne si bucuram? Care este raportul dintre cele doua virtutii, daca intelegeti ce vreau sa zic?
|
Iisus ne-a dat un exemplu de smerenie, pentru ca sa ne fie noua pilda. S-a nascut intr-o iesle saraca, si-a tainuit puterea, a lucrat ca tamplar si El etc. A acceptat sa ia trup de om si sa patimeasca pentru a ne putea indumnezei pe noi.
Smerenia este cea mai importanta virtute, iar mandria este mama tuturor relelor. Intelegand asta, nu ne depersonalizam smerindu-ne, ci doar Ii acordam prioritate in toate lui Dumnezeu ca unui Stapan. Daca avem o calitate, trebuie sa-i fim recunoscatori lui Dumnezeu Care ne-a dat-o. Daca ne spovedim curat si amanuntit, ne smerim in fata lui Dumnezeu si a duhovnicului recunoscandu-ne pacatele si cerand iertare. Daca ne consideram pacatosi si cerem mereu iertare in timp ce noi luptam cu pacatul cu fapta cu gandul si cu vorba, devenim din ce in ce mai placuti lui Dumnezeu si putem avea parte de bucurii duhovnicesti. Vezi unii oameni ca au o bucurie pe chip, o liniste sufleteasca deosebita. Aceasta inseamna ca Dumnezeu ii premiaza pentru ca s-au smerit, au iertat pe toata lumea si au luptat cu pacatul, ajutandu-i sa guste fericirea divina inca din viata aceasta. Sfantul Siluan Athonitul dezvolta foarte frumos acest subiect:
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm