[Demetrius]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Duhovnicul nu poate impune reguli peste capul părinţilor, deoarece aceştia cunosc (sau ar trebui să cunoască) cel mai bine caracteristicile fiecărui copil în parte şi răspund pentru aceasta atât în faţa legii lumeşti cât şi în faţa lui Dumnezeu sau altfel spus în faţa conştiinţei lor şi a copiilor, mai întâi. Totul se face prin cooperare între părinţi şi duhovnic, prin împreună-sfătuire, avînd pe primul plan folosul copilului, atât duhovnicesc cât şi de altă natură. Nu merge cu reguli fixe, rigide, care să se aplice uniform şi mecanicist oricărui copil în ciuda specificităţilor fiecăruia!...

De regula (nu intotdeauna) duhovnicul impune reguli peste capul parintilor ca sa se conformeze copiii lor si nu invers, adica sa nu se conformeze preotul(si biserica) fata de slabiciunile copiilor, pentru ca mai tarziu va fi mai greu copiilor sa se lepede de sine.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

În final, voi da exemplul copiilor mei: Tudor participa la slujbe cu mult entuziasm, încă de la 3 ani; se ruga, avea răbdare cât timp dura slujba, însă îi era mai greu să ajuneze. După 4 ani a reuşit să ţină cot la cot cu noi, de fapt cu mama lui întrucât eu sunt mai delăsător, mai neputincios pur şi simplu. Ori de-a dreptul trândav, vai mie. În schimb, Maria ajuna fără probleme, era conştiincioasă în privinţa programului, foarte punctuală etc. Dar pe timpul slujbei nu era deloc atentă, se plictisea repede, nu înţelegea, se smiorcăia, voia la joacă etc. La 5 ani Tudor ştia pe de rost şi zicea )cânta) cu bucurie cam toate rugăciunile de la Sfânta Liturghie, Vecernie, Maslu şi chiar a reţinut psalmi întregi, fiind pasionat de Utrenie. În schimb, Maria abia zice "Tatăl nostru" până la capăt. Şi diferenţele pot continua... Ce să facem aşadar? Să aplicăm aceeaşi măsură pentru amândoi? E limpede că Dumnezeu le-a dat daruri diferite şi noi încercăm să ţinem cont de asta şi să îi ajutăm, cu răbdare, să îşi depăşească limitele în ritmul lor personal, iar nu în ritmul nostru.

E limpede ca nu Dumnezeu le-a dat daruri diferite fiindca amandoi au aceiasi parinti.
Tudor se starduieste peste firea sa de copil, urmand probabil modelul mamei, pe cand Maria te are model pe tine(vai voua!); de ce sa se straduiasca ea daca tu-i dovedesti ca n-are rost?
Prin urmare, e la fel de limpede ca "ritmul" tau nu e o reteta de urmat, ci de evitat.