Sunteți îngrijorat cu ce se vor hrăni oamenii când se vor înmulți din cale-afară pe pământ. Ce grijă ciudată și nefolositoare! Oare această grijă ne-a învățat s-o avem Hristos? Dimpotrivă, El ne-a slobozit de această grijă. El ne-a poruncit să nu ne îngrijim nici de ziua de mâine, cu atât mai puțin de secolul viitor. „Nu vă îngrijiți”, spune, „pentru ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei necazul ei”.
Fără îndoială, cine uită de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omenești. Ați citit legenda grecească despre Atlas, care s-a răzvrătit împotriva zeilor și a vrut să poarte pământul pe umerii săi și cum, după ce greutatea pământului a început să îl zdrobească, s-a pocăit și a înapoiat pământul zeilor? Doriți să fiți un nou Atlas și să repetați greșeala celui vechi?
Cine vă sperie că neamul omenesc se va înmulți cândva atât de mult încât pământul nu îl va mai putea hrăni? Asta se putea întâmpla și până acum. De la facerea lumii și până astăzi, se putea întâmpla de mai multe ori, dacă Făcătorul nu ar fi avut grijă de asta și nu ar fi privegheat asupra lumii. De vreme ce aveți atâta încredere în condeiul dvs. și în socoteala dvs., scrieți și socotiți, și vă veți încredința repede că de la Adam și până la primii faraoni ai Egiptului puteau fi pe pământ tot atâția oameni câți greieri sunt pe câmp. Încă de atunci ar fi putut oamenii să acopere toate continentele și toate insulele de pe planeta noastră. Dar asta nu s-a întâmplat. Și acest fapt dă mărturie că lumea merge după o logică ce nu se conduce după condeiul nostru și după socoteala noastră.
Sfântul Nicolae Velimirovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|