Să aflăm câte cava despre iadul acesta, cei dintre noi care încă nu îl cunoaștem, precum și despre Pronie și bucurie duhovnicească, prin cuvintele Cuviosului Sofronie care ne descrie experiența Sfântului Siluan:
"Lunile treceau, dar chinul atacurilor demonice sporea mereu.
Puterile fizice ale tânărului frate au început să slăbească, curajul îl părăsea. Frica de pierzanie și deznădejdea îi năpădeau întreaga făptură.
Cine a trecut printr-un lucru asemănător știe că nici un curaj omenesc, nici o putere omenească nu pot rezista mult timp într-o asemenea luptă duhovnicească. Fratele Simeon se prăbușea și el.
A ajuns pe ultima treaptă a deznădejdii și, așezat în chilia sa, la sfârșitul după-amiezii, puțin după vecernie gândea:
"Dumnezeu este neînduplecat, nimeni nu poate să Îl îmbuneze."
La acest gând a încercat un sentiment de părăsire totală; sufletul său s-a cufundat în întunericul unei spaime de iad, petrecînd aproape o oră în această stare.
În aceeași zi, în timpul săvârșirii vecerniei în paraclisul Sfântului Ilie de la moară, în dreapta ușilor împărătești, în locul în care se află icoana Mântuitorului, L-a văzut pe Hristos.
În nepătrunsa Sa purtare de grijă, Domnul S-a arătat tânărului frate și întreaga sa făptură, chiar și trupul său s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, acel foc pe care Domnul l-a făcut să coboare pe pământ la venirea Sa (Lc. 12,49).
Vedenia l-a istovit pe Simeon și Domnul a pierit.
Starea în care s-a găsit atunci Simeon e cu neputință de descris. Știm doar din cuvintele și din scrierile fericitului stareț că atunci l-a luminat o mare lumină dumnezeiască, că a fost luat din această lume și răpit cu mintea în cer, unde a auzit cuvinte negrăite; că atunci a primit ca o nouă naștere de sus (In 1,13; 3,3).
Privirea blândă a lui Hristos, plină de bucurie atoateiertătoare și nesfârșit de bună, atrăgea la El întreaga făptură a lui Simeon. Vedenia a încetat, dar blândețea iubirii dumnezeiești a strămutat mintea sa într-o vedere a Dumnezeirii dincolo de orice chip al acestei lumi."
(Viața și învățătura Starețului Siluan Athonitul, pag. 24-25)
|