[maria32]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Maria, trezitul în sine nu e nici un necaz sau, mă rog, e doar o neplăcere de moment, trecătoare. Copiii îşi refac aproape spontan rezervele, chiar şi neuronii....:) Sunt (atenţie!) extrem de plastici sau mai bine zis de elastici. Noi ne facem prea multe griji, suntem prăpăstios de scientişti, zău aşa, luăm cam rigid unele repere care nu sunt bătute-n cuie, de fapt.
Cât priveşte momentul împărtăşirii, noi îi trezeam înainte cu câteva minute sau, dacă nu se putea, amânam. Cel mai simplu era să îi împărtăşim în timpul când erau încă treji, evident (...:)), adică adeseori la Utrenie. În mai multe biserici am văzut că aşa se procedează: părintele împărtăşeşte pe micuţi de-a lungul întregii slujbe, după cum poate fiecare copil şi când e un moment liber pentru preot; şi nu apar astfel nici un fel de incidente.
Deci conveniţi cu preotul asupra momentului şi mai trageţi cu ochiul şi la alţi părinţi. Învăţăm împreună, din mers! Facem să meargă, să funcţioneze, întrucât regula e pentru folosul omului iar nu omul pentru folosul regulii, de acord?

Daca ar fi asa precum spui tu ar fi bine, dar la noi la biserica parintele impartaseste copilasii mici doar pana la ora 10 fix. Daca ajungi cumva la ora 10 si 5 minute te cearta in gura mare si te goneste.