Sophia, dar si pana acum se intreabau rudele pana la un anumit grad daca renunta la copil, nu doar parintii naturali.
Aceste este si motivul duratei asa mari a adoptiei, pentru ca trebuie acceptul rudelor, in instanta, ca un copil sa fie declarat adoptabil. Si pana ii gasesti pe toti, pana vin sa-si dea acceptul, timpul copilului trece.
Si odata ca implinesc 4-5 ani, sansele lor de a fi adoptati scad dramatic.
Cine doreste sa adopte gaseste o solutie pentru a sta acasa cu un copil ce a depasit 2 ani, sa se obisnuiasca unii cu altii (cateva luni de concediu fara plata, cu bani stransi dinainte pentru perioada asta; sau lucreaza de acasa; sau isi ia concediul de odihna+concediu fara plata; sau unii parintii pot lucra unul dimineata, altul dupa-amiaza). Solutii se gasesc.
Pentru viitor se preconizeaza un concediu de 6 luni si pentru parintii ce adopta copii de varste mai mari. Aceasta hotarare inca nu a fost legieferata, dar este in discutii.
Da, cu cat se ia copilul mai mic, cu atat ii este mai usor parintelui sa-l modeleze.
Dar adoptia nu se face in interesul parintilor adoptivi, ci intotdeauna in interesului copilului. Si copiii mai maricei au dreptul sa fie iubiti, sa fie salvati de la o viata trista, nu doar bebelusii. Da, saracii, au niste traume, dar au nevoie de dragoste. Cu dragoste, rugaciunea parintilor pentru el si impartasirea lui deasa, sufletul lui se va vindeca.
Unii oameni simt ca ar vrea un bebelus, altii un copi de 3-4 ani, altii un copil de 6 ani, pentru altii nu conteaza. Limitele oamenilor sunt diferite.
Mi se pare normal ca parintii ce vor sa adopte sa fie verificati, sa li se puna conditii. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca oamenii pe mana carora le dau copiii sunt oameni buni, cu intentii bune.
Te rog mult, scrie asa incat sa nu descurajezi ...
Sigur ca intai, inainte de a adopta, parintii au trecut pe la medic, foarte multi parinti adoptatori au deja o trauma sufleteasca datorita vizitelor dese la medic si diagnosticelor. Adoptia este sansa lor de a darui unui copil dragostea pe care simt c-o au in suflet si n-au cui s-o dea.
|