În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu doar vă iert, dar vă mulțumesc din suflet pentru postările dumneavoastră! Au făcut mai mult decât 30 de pagini de monologuri zgomotoase, argumente scrâșnite și lovituri cu crucea în cap aplicate ereticilor iconoclaști... sincer! M-ați făcut să reconsider modul cum priveam icoanele, adică și din altă perspectivă: afectiv-artistică. E drept, ”urâțenia” lor o vedeam mai mult sub raport teologic, știind că și Dumnezeu privește la reprezentările în scop de închinare și slujire ca la niște abominații și scârboșenii - așa cum apare în nenumărate locuri în Scripturi. Apropo de acestea, ați definit magistral esența: Biblia - icoană a Sursei Adevărului. Dacă Fiul este είκών -ul Tatălui, de bună seamă Scriptura este είκών -ul Fiului căci ni-L prezintă în toată frumusețea caracterului Său de la Facere la Apocalipsă. Aveți dreptate încă o dată, Scriptura nu e sursa adevărului, ci doar imaginea acestuia, Adevărul fiind Hristos (și Calea & Viața - cum am spus în continuarea postării). De altfel, Adevărul îl accesăm tot prin intermediul Scripturii, ea fiind cea mai autorizată și inspirată cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum este zugrăvit de Duhul Sfânt. E drept, mai este o cale, inima (mintea), însă ea e mai anevoioasă și mai deluzorie fiind ”nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ier.17,9).


Rămânem deci la Scriptură și remarcăm în ea că pe lângă faptul că ea condamnă realizarea de imagini (είκών) în scop de închinare și slujire, nici nu găsim în ea exemple de credincioși (evrei ori creștini) care să se se închine ori să slujească înaintea acestor condamnabile reprezentări.

Cât privește moaștele, alt obiect al închinării și slujirii (pe scurt: al cinstirii), la fel lipsesc cu desăvârșire pe paginile ei. Unicul ”argument” care a creat un precedent cum hilar remarca un illuminat e episodul cu oasele lui Elisei. Interesant cum acest miraculos ”precedent” nu are și niște episoade ”ulterioare”...