[Igor_Paslusnik]

"Barsaumas", lasă, lasă, mulţumim Domnului. Fără El, nu putem nimic (Ioan 15, 5). Am spus deja, laurii sunt ai Bisericii, ai lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui, nu ai mei. Că eu n-am nimic, nici trupul nu-i al meu.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai da, fiecare biserica crestina din lume spune ca stie ce mantuie si ce nu mantuie. Fiecare spune "noi urmam cu adevarat ceea ce a zis Iisus, ceilalti sunt eretici". Majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus in mesajul de mai sus s-ar fi aplicat si daca nu erai ortodox, ci erai catolic, sau protestant, etc. Pai ce facem in aceasta situatie?
Pana n-o sa vina Dumnezeu Insusi sa zica "Uitati, urmati religia asta", nu cred ca este vreo sansa ca expresia "eu am dreptate, ceilalti sunt eretici" sa capete vreo valoare de adevar pentru nici o religie din lume.

Luca 13, 23-24: Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.
Şi eu l-aş întreba pe Dumnezeu: Doamne, fi mai exact. Şi Dumnezeu ar răspunde:
Matei 7, 13-14: Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
Deci?
Uite cine se mântuie şi cine nu.
Şi mai ales, uite cât de puţini se mântuiesc...

Cine se mântuie deci? Biserica. Care-i Biserica? Poarta strâmtă. Ce e strâmteţea? Biserica e cea care suferă cel mai mult. Cu cât suferi mai mult, cu atât eşti mai aproape de mântuire. Nu poţi să învii cu Hristos, dacă nu te răstigneşti cu Hristos. Nu poţi, pur şi simplu. Dar să suferi, nu fiindcă te obligă cineva, că şi aia-i bine, că primeşti răsplată, cumva fără să o vrei, fără să o ceri. Dar suferi fiindcă îţi pasă, că te doare. Vezi chinurile celorlalţi, şi ţi se sfâşie inima. Şi atunci le dai. Din ce ai tu, le dai şi lor. Şi tu, lipsindu-te de ce ai avut, suferi.
Îţi aminteşti de banul văduvei?
Când alţii dădeau cufere de galbeni şi alte bogăţii, ea, văduva, a dat doar 2 galbeni. Şi spune acolo, că ea a dat mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. De ce? Pentru că ea a dat tot ce-o avut. Ceilalţi, dând un cufăr, mai aveau acasă încă 9 cufere, că poate dădeau zeciuială, sau mai aveau 20-30 de cufere, dar văduva a dat tot ce-o avut. A rămas cu nimic.
Poftim Biserica.
Ne arată Hristos care-i Biserica? Absolut în fiecare zi. Nu numai prin lumina de la Ierusalim, care nu arde, care, la mormântul Domnului, 4 "Biserici" fiind, de 4 confesiuni diferite, Sfânta Lumină, vine în fiecare an, de Înviere, DOAR la Biserica Ortodoxă, la Patriarh pe mănunchiul de lumânări, şi nu numai pentru că în Siria, se varsă azi sângele sfinţilor, deci Biserica suferă, dar îţi dai seama că Biserica e mântuitoare, prin însuşi preceptele organizării Patriarhatelor Autocefale, de egalitate, fără distrugerea ierarhiei, că zice, nu? "Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare." (Evrei 7, 7) Deci ierarhie trebuie. E sănătoasă. Prin asta suferi? Sigur ca da. Că egali fiind, te dedici celuilalt. Şi celălalt ţie. Înfloreşte iubirea. Fără să îţi dai seama, la început e greu. Dacă nu simţi, cu îndoieli în suflet, credinţă puţină, dar apoi, Totul vine de la sine. Înţelegi, te bucuri. Eşti viu. Prin ceilalţi şi ceilalţi prin tine. Împreună în Totul, Sfânta Treime.

Deci şi prin însăşi scrierile Sfinţilor Părinţi, îţi arată Dumnezeu, care-i Biserica. Rigorismul sec, scolastic, al apusului, care era în cădere, în ereziile "romano-catolice", şi... seva vieţii Răsăritului. Zecile de Sfinţii, care cântau la ison dogmatica dumnezeirii, la Sfintele Sinoade Ecumenice, în scrierile lor, în sfaturile lor. Ce tril ! Ce odihnă ! Ce putere a harului ! Cum să nu simţi care-i Biserica?

Trebuie să urăşti foarte mult ! Dar incredibil de mult trebuie să urăşti, ca să nu vezi care-i Biserica.
Şi să fi incredibil de nemulţumit pe viaţă şi pe tot şi toate, ca să nu vezi care-i Biserica.
Doamne, ce mult întuneric, stă în inimile oamenilor care urăsc... Nu păcatul să urăşti, când defapt păcatul trebuie urât. Ci bucuria altuia. Când urăşti bucuria altuia, atunci ! De acolo, începe iadul.

Iar apoi, protestanţii, Doamne iartă-mă, dar ei, slujitorii satanei, care a luat chip de înger de lumină, cum spune Biblia. Ei ce au făcut? Au pornit anarhia. Nu au fost mulţumiţi de nimic. Au demolat tot. Istorie, dogme, Sfânta Tradiţie, prin viu grai, dovezi arheologice, scrierile Sfinţilor. Nimic ! Nu au mai vrut să audă de nimic. Numai cu Biblia, o mai răsfoiesc din când în când, pe unde le place lor, mai scot câte un verset şi mai aruncă în vreo-unu mai... simplu de carte. Ei sunt ca nişte copii râzgâiaţi, răsfăţaţi peste măsură. Nu pentru că sunt singuri la părinţi, că în tot timpul cât ei protestau, se reformau cu reformele lui Luther, Calvin, Zwingli şi alţii, în tot acest timp, Calea, Adevărul şi Viaţa, erau lângă ei, zâmbind cu amar.

Biserica a rămas la fel, ca în secolul întâi. Doar că a primit un nume, începând din anul 1054, Ortodoxă. Personal, m-am obişnuit greu cu numele ăsta, dar dacă aşa arată fiica Bisericii, Istoria, că este mama ei, atunci ăsta să fie numele Bisericii şi Miresei lui Hristos, Ortodoxia. Şi apoi m-am îndrăgostit de nume şi de ea, de Biserică.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ok, nici mie nu-mi place cartea, si filmul a fost oribil, dar ...WHAT...
Cred ca mergi un pic prea departe cu conspiratia... autoarea nu este mare intelectuala, a scis cartea initial ca un Twilight Fanfiction, si dupaia a schimbat numele personajelor din Bella si Edward in Anastasia si Grey. Interpretarile asta venite din burta nu sunt deloc de folos.

E simbolistică, nu e conspiraţie.
Ai de ales, simbolicul, sau diabolicul. Cel ce uneşte, sau cel ce desparte. Cu c mic şi C mare, în ambele "cel".
Aparent e acelşi lucru, dar cum aparenţele înşeală, e diferenţă. Vrăjmaşul nevăzut, fiind duh, şi fiindcă a fost înger, poate să imite, acea stare, dar nu o mai trăieşte, e răzvrătit.
Dumnezeu să-i ierte, pe toţi care citesc cărţi erotice şi se uită la filme erotice. Desfrânarea e cea mai puternică patimă. E opusul iubirii. Nu ura, ci desfrânarea. Perverteşte Iubirea. Îi chimbă sensul şi scopul. Îl schimonoseşte pe om. Îl torturează. Şi doar harul mărturisirii la Sfânta Spovedanie, şi apoi primirea Sfintelor Trup şi Sânge al Domnului, îl mai scapă. Şi apoi, sigur, trebuie să se ţină departe de "medicamentele" contra iubirii, deci desfrânarea, adică otrava. Cum? Prin rugăciune, prin luciditate, vederea scopului desfrânării, prin căsătorie, prin foarte multe.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu vad de ce te mira. Din punctul de vedere crestin al lui Igor, ar trebui sa ignori inclusiv manualele de stiinte, enciclopediile, orice material inafara de carti publicate de "ortodocsi"- chiar daca acestea au date gresite sau nu-, deoarece au bibliografii "ateiste" sau "eretice". In modul acesta, ramai cumintel la credinta ta, nu pui intrebari, si biserica (institutia) e fericita.

Tocmai, exact opusul a ce spui tu, e Adevărul. Tu spui minciuna. Iar opusul, e Adevărul.
Exact atunci când pui întrebări, când te frămânţi, când îţi pasă, când ceri răspunsuri, la Dumnezeu, dacă ceri cu nevinovăţie de copil, Dumnezeu îţi va răspunde. Şi aşa rezultă "instituţia", cum spui tu. Biserica cea Una. Mireasa! Ortodoxia! Noi.
"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.
Dar şi aici e cu cântec, că în altă parte spune, de cele ale bărbatului. Dar e bărbatul la virtute, şi copilul la păcat... Multe de zis...
Iar dacă nu pui întrebări, rezultă minciuna, protestantismul, în care stau sărăcuţii de ei, cam 300 de milioane de oameni, la nivel global, în loc să devină creştini, lor doar li se pare că sunt creştini.

Iartă-mă dacă te-am supărat, abaaaabbbb63.