[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Barsaumas

...Igor, eu cred ca ai fi un preot extraordinar. Ai ajuns sa emotionezi un intelectualist ca mine, care se indoieste inclusiv de sine. Mai ai mult de lucru, dar sincer, valtoarea apei deja a sapat un sant. Nu un canion, un sant. Dar...
problema e: "cum sa uit/integrez in emotia credintei/suntez/impac/etc greselile si/sau inconsecventele politice si dogmatice ale Bisericii, mai ales din primul mileniu, dat fiind ca Biserica se pretinde "infailibila"?".
Sincer, la mine nu e vreo pornire de hula, sau batjocura. Sunt credincios sincer dar caldicel. Sceptic, in sensul cel mai clar.
Deci asta e o problema. Nu in sine, ci, pentru ca, daca tu si "grupul durilor" depe forum aveti dreptate, imi risc mântuirea. Adica vesnicia. Si cretin nu sunt, sa o fac intentionat. Las acum o poarta "daca Igor & ceilalti au dreptate, atunci eu voi ajunge postum la "Ardet Non Lucet Ltd."". Sa nu te sminteasca felul meu de a vorbi.

"Barsaumas", mulţumesc de cuvinte. Voia Domnului cu toţi. Atât spun. Nu am cu ce să mă laud.

Cât mă priveşte... eu sunt mic, frăţiorul meu.
Eu nu te pot face să crezi.
Credinţa este un dar. Dacă nu o ai, o ceri. Şi o vei primi.
Nu ştiu ce viaţă ai, cum îţi sunt părinţii, rudele, în ce mediu trăieşti, în ce stadiu al vieţii eşti, studiile, patimile, sunt foarte multe criterii care te ajută sau te împiedică să fi creştin. Râvna ta, dorirea inimii tale, lacrimile tale, luptele tale, căderile şi biruinţele tale. Multe te ajută sau nu te ajută. Toate astea le vorbeşti cu duhovnicul, el e doctorul inimii tale. Medic generalist al sufletului. Şi ei, la fel ca medicii trupului, sunt foarte buni şi buni şi medii. Răi nu e nici unu. Mai fac ei păcate, asta-i altceva...

Că te sminteşti că vezi că un episcop are o ditamai maşinuţa?
Bucură-te pentru el !
Aia-i bucuria lui. Bucură-te şi tu cu el. Mai ales că e ierarh.
El ce bucurie să aibe?
Noi avem, iubite, soţii, copii, mergem unde vrem, când vrem, nu? Facem ce vrem, la orice oră.
Dar el? Ce bucurie să aibe şi el?
Dacă nu e lepădat încă de cele materiale, dacă nu e ascet, ce bucurie să aibe din cele materiale? Ascet în lume greu de tot găseşti. Mai ales ierarh. Ăla ajunge sfânt. Sută la sută. Ca Sfântul Ioan Maximovici, episcop de Shanghai şi San Francisco.
Slujea desculţă... Dormea în şezut...
Mari sunt Sfinţii tăi, Doamne... Miluieşte-ne Doamne, cu rugăciunile lor.
Poţi spune: bine, bine, dar din cele 3 voturi monahale, e votul sărăciei de bună voie.
Da?
Dar avem şi noi un vot, nu 3, numai unul:
"Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine." - Matei 10, 37.
E limpede?
Şi nu-mi spune că dacă ai un laptop de 2500 de lei, şi ţi-l cere cineva în numele lui Hristos, tu i-l dai! Nu te cred.
Nici unu de 1000 de lei, nu i-l dai. Poate ceva de 100 de lei. Cu chiu cu vai. Şi ţinem minte fapta bună, toată viaţa.
Sau să ai un bebe, sau un copil de 2-3 ani, minunăţie de copil, şi să vină Hristos la tine, să-ţi spună: copilul nu-i al tău, e al Meu, îi dau o boală şi îl iau la mine.
Ce faci? Eşti în stare să-L şi ameninţi pe Hristos cu apostazia, necredinţa, etc, nu?
Vezi?
Bucură-te de bucuria lui. El e ierarhul tău. Are şi el luptele lui. Are numai şi numai îngrădiri şi datorii, obligaţii şi slujire permanentă, non stop. Dacă nu are gândire şi viaţă de ascet, atunci merită şi el să se bucure de câte ceva.
Cu ce să se odihnească şi el.
Atunci când nu te bucuri de bucuria celuilalt, începe iadul.
Vezi?
Pot să aibe ierarhii, 3 maşini, nu una. Numai să vină şi să slujească, să ne bucurăm de prezenţa lor.
Să ne spună acolo, ceva, părerea lor despre Hristos. Căutările lor, zbuciumul lor. Dorirea inimii lor.
Şi să ne binecuvinteze... Cu har... Că în orice stare ar fi, dacă nu e eretic, binecuvântarea vine, harul se revarsă, din plinătatea harului, ce-l are un episcop.
Aşa mă bucur de mult când îi ascult pe ierarhii noştrii.
Deşi au parcat afară, nu ştiu ce maşină.
Da? Să fie toţi bogaţii pământului la fel ca ierarhii cu maşină. Episcopii noştrii scumpi şi dragi.
Să vorbească şi bogaţii cu simplitate şi bucurie, din inimă, despre Hristos.
Să vezi ce lume ar fi. Ce lume minunată ar fi.

Gata-i sminteala. S-a dus. Ai văzut? Iubirea... Iubeşte şi tu. Ce-i aşa greu? Cu cât iubeşti mai mult, cu atât devii un creştin mai fierbinte şi puternic, sarea pământului. Nu mănânci sare goală, dar avem nevoie de sare, cum caută turmele sarea, aşa şi omul are nevoie.

Şi-acum, gata, s-o luăm mai serios:

Păzeşte-te, frăţior. Evită ce e de evitat, îmbrăţişează ce e de îmbrăţişat. Biblia să fie farul vieţii tale. Şi vei fi viu.
Trebuie să dobândim Împărăţia Cerurilor încă din viaţa aceasta, pentru că e înăuntrul nostru, spune Biblia. Să spunem ca Pavel: "M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu" Galateni 2, 20
Să ne răstignim patimile noastre. Şi pe noi cu ele, pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Iubindu-i.

Să căutăm virtutea. Cu lumânarea s-o căutăm.

Sfântul Petru Damaschinul, în Filocalia 5, pagina 162, editura Humanitas, spune că sunt 228 de virtuţi.
Te las pe tine să mergi să le citeşti care sunt.
Şi tot Sfântul Petru Damaschinul, arată 298 de patimi. Cu 70 mai multe patimi. Că păcatul e mai dulce. Mai uşor de făcut...
Mai comod, mai frumos şi mai trupesc.
Da, păcatul, din punct de vedere material e foarte frumos. E ca o fată frumoasă tare tare. Vai vai...
Sunt enumerate acolo şi toate patimile.

Cercetează Scripturile şi respiră-le, fă-le aerul din pieptul tău. Şi-ai să simţi Biserica. Ai să simţi sfinţii, ai să simţi pe Hristos. Cum şi eu am simţit Sfinţii. Şi sincer, parcă nici nu am nevoie de mai mult. Sunt foarte mulţumit şi îmi ajunge. Nu îmi doresc mai mult. Că nici de sfinţi, nu sunt vrednic.

Şi totuşi, ştiu că nu trebuie să fiu mulţumit, şi că trebuie să fiu mulţumit. Amândouă stările în acelaşi timp. Paradox? Explic: să fiu mulţumit, că să nu mă mândresc, să nu cred că pot eu ceva, singur, de capu meu, fără Hristos. Şi să nu fiu mulţumit, pentru că scopul vieţii creştine sunt treptele acestea mari: pregătirea, curăţirea, luminarea, despătimirea, neprihănirea şi îndumnezeirea, sau unirea cu Dumnezeu, dobândirea Sfântului Duh, să devenim dumnezei după har. Sfinţi.

Trebuie duhovnic, neaparat. Şi trebuie să citeşti, măcar o oră pe zi, din Biblie, Sfinţii Părinţi, tâlcuiri scripturistice, combinate, o oră pe zi. Dacă depăşeşti, e spre mântuirea ta. Dar să faci aşa, o oră pe zi.
Şi rugăciune. Neaparat. Musai. Paraclisul Maicii Domnului. E pentru inimile întristate. Îţi ia 20 de minute. Citit mecanic. Nu-i bai.
Deci o oră şi 20 de minute dedicate pe zi lui Dumnezeu. E mult?
Dar la filme cât timp petrec oamenii? Ce creştini mai suntem dacă nu citim şi nu ne rugăm?
Câte minuni primim în fiecare secundă, în trupul nostru, de la Dumnezeu, nu-i mult o oră şi 20 de minute pe zi. Crede-mă.
Spune cât mai des posibil, în sinea ta, rugăciuni scurte: Doamne miluieşte-mă. Doamne ajută-mă. Doamne, scapă-mă. Doamne iartă-mă. Spune rugăciunea inimii. Şi cere Sfinţilor de care îţi aduci aminte să se roage pentru tine. Să te rogi şi să vorbeşti cu ei, în sinea ta, că sunt vii. Dar nu mult. Mai mult să te rogi.

Şi obligatoriu, la Sfânta Liturghie, în fiecare duminică. Să spui: Doamne, mor! Dacă nu mă duc la Liturghie, mor! Fac infarct şi mor! Sunt alergic la aerul respirat înafara Bisericii, când e Liturghia de duminică. Mă sufoc, fără Liturghie, Doamne, ajută-mă, că mor!
Aşa să faci!
Şi când te duci tu la Sfânta Mama noastră, Preasfânta Maică a Domnului să îi spui: am venit la tine, Măicuţă a Iubirii, ajută-mă să iubesc, primeşte-mă şi ajută-mă, că tare mult vreau să fiu aici, doar că eu sunt murdar tare de tot. Iartă-mă, că vin aşa murdar. Dar ştiu că tu mă primeşti. Tu primeşti, pe oricine vine la tine. Roagă pe Hristos, Lumina şi curăţia pământului, să mă ierte şi să mă curăţească, că eu nu pot nimic.
Şi cine-o fi acolo, în Biserică, nu te uiţi la oameni, că mai vorbesc una alta, că poate nu cântă cum ţi-ar place ţie. Dar îi place la Hristos! Asta să te bucure. Că îi cântă Lui şi nu cântă la vreun bar. Şi te bagi undeva întrun colţ, sau unde vrei şi unde te simţi bine, şi trăieşti Sfânta Liturghie, slujită cu puterile nevăzute. Dumnezeu, care-i pretutindeni e acolo şi te vede. Şi se bucură şi te răsplăteşte cu har.

Multe aş mai vrea să-ţi spun. Dar fă deocamdată astea.

Iar dacă nu ai să faci chiar nimic, ai toate şansele să ajungi unde nu trebuie, unde ai spus şi tu. Deci ia mântuirea în serios. Că nu-i de joacă. Tot mai multă nebunie e în lume. Mântuirea se obţine tot mai greu. Ia-te pe tine în serios. Nu atât pentru mine, sau alt om, să doreşti mântuirea, ci pentru tine şi pentru Hristos.

Uite "Barsaumas", ce îţi zice Pavel ţie, ca să te întărească:

I Corinteni 4, 5: Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
I Corinteni 15, 33-34: Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi.
II Corinteni 1, 12: Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
II Corinteni 12, 9: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
Efeseni 1: 6, 12: Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit; Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.
Filipeni 2, 16: Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.

Dumnezeu să-ţi ajute.

Sus să avem inimile.