[Igor_Paslusnik]

Şi-acum haideţi la viaţă. La cele sănătoase şi serioase: Centesimus, Pelerinul, şi toţi apăruţi după 1517 !

______________________________ EXEMPLUL 10 BIBLIC ______________________________

ÎN SUSŢINEREA SFINTELOR ICOANE ŞI SFINTELOR MOAŞTE
alcătuit în părţi succesive

Deşi pot fi considerate argumente individuale, le comasez.

Pilonul I:
Estera 4, 17: Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sânt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie.

Şi nu, nu era păcat dacă săruta tălpile picioarelui unui om. Şi Dumnezeu ştia asta. Pentru că Mardoheu ştia că nu sărută carnea trupului, ci fapta omului, sfinţenia omului. Dar sigur că asta include şi sărutarea trupului propriu-zis.
Cum şi creştinii nu sărută doar trupul Sfântului, ci şi sfinţenia lui, biruinţa şi răsplătirea cu care la răsplătit Domnul, dându-i Sfinte Moaşte, şi la Sfintele Icoane, sărută Sfântul care e viu ! Prin Hristos. Cum am dovedit deja, biblic.

Pilonul al II-lea:
II Regi 15, 4-6: Oricine ar avea neînţelegeri şi judecată eu l-aş judeca drept. Şi de se apropia cineva să i se închine, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta. Aşa se purta Abesalom cu tot israelitul.

Venea să se închine unui om? Nu doar omului, ci ceea ce el reprezintă. Dacă eu îi pun metanie, adică mă închin episcopului, preotului, diaconului, cu ce greşesc? E biblic. Şi dacă îi sărut dreaptă, e greşit? Categoric nu. Dovedit biblic. Şi dacă sărut Sfintele Moaşte cu atât mai mult, nu-i greşit. Dumnezeu l-a preaslăvit pe acel sfânt, eu cu ce îl preaslăvesc? Măcar cu o închinare a trupului Lui, plin de Duh Sfânt, măcar cu un sărut, pentru că e viu în Hristos. Dacă sărutăm şi ne închinăm unui om, de ce să nu facem acelaşi lucru şi unui sfânt? Mulţumim Domnului.

Pilonul al III-lea:
Isaia 36, 7: Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră, oare nu este Acesta Dumnezeul pentru Care, Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi altarele Lui le-a nimicit (de acolo), zicând către Iuda şi Ierusalim: voi vă veţi închina numai înaintea acestui jertfelnic!"?

Întreg poporul, din Israel, se închina jertfelnicului. Din templu. Nu se închinau pe dealuri, în aer liber. Putem spune că se închinau materialului sau animalelor jertfite? Nu. Ci lui Dumnezeu. Creştinii închinându-se Sfintelor Icoane, se închină lui Dumnezeu. Asta-i jertfa cea nesângeroasă, adusă de creştini, Sfânta Icoană, şi plecăciunea, închinarea, Domnului Dumnezeu reprezentat acolo direct sau prin Sfinţii Lui.

Pilonul al IV-lea:
Psalmii 131 7-9: Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

În Biserică, stau picioarele lui Dumnezeu. În Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, stă tainic, Sfânt Sfânt Sfânt Dumnezeu. Chivotul sfinţirii Lui. Cum poate sfinţi chivotul pe Dumnezeu? Prin însăşi împlinirea poruncii Lui, de a exista chivotul. Preoţii lui, se îmbracă cu dreptatea. Cu FELONUL, vedem, nu? Pentru ai sluji. Nu în costum, ca protestanţii. Biserica nu-i codru verde şi asfalt. Mergi în costum? Nu! Preotul, reprezintă pe Cineva. Şi apoi cuvioşii, adică Sfinţii, care se vor bucura. Câtă frumuseţe întrun singur verset. Parcă în acest unic verset, e cuprinsă toată Biblia...

Pilonul al V-lea:
Facerea 49, 8-10: Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău. Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu! (...) Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.

Se închină fraţii lui, unuia singur, unui frate de-al lor! Se închină înaintea lui. Îi dau cinste prin aceasta. Până când? Până la veni Hristos, Împăciuitorul.

Pilonul al VI-lea:
Evrei 12, 38-39: De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".

Mulţumitori, aducem închinarea plăcută lui Dumnezeu. Cum e acea închinare? În duh şi adevăr, ştim deja, dar mai cum? Cu evlavie şi cu sfială. Când intru în Biserică, intru în cel mai sfânt loc de pe pământ. Mă închin lui Dumnezeu din Sfintelor Icoane şi din Sfintele de El cinstitele Moaşte ale Sfinţilor Lui, în duh şi adevăr, cu sfială şi evlavie, căci Domnul e foc mistuitor.

Pilonul al VII-lea:
Luca 7, 38: Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

Să mai scriu ceva aici? Versetul e poate cea mai mare temelie a cinstirii Sfintelor Icoane şi Sfintelor Moaşte. Acest Pilon şi următorul Pilon.

Pilonul al VIII-lea:
Luca 7, 44-46: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.

Hristos aprobă şi întăreşte gestul femeii, de a-I săruta picioarele, de ai uda cu lacrimi picioarele, de a-i spăla cu untdelemn, cu mir (!) sfintele Lui picioare, prin credinţă, ÎN DUH ŞI ADEVĂR, CU SFIALĂ ŞI EVLAVIE, închinându-se şi stând în închinare jos, la pământ, plângând! Doamne! Doamne Iisuse! Auzi-mă! Primeşte şi de la noi, închinarea prin Sfintele Icoane, Ţie, Doamne. Noi nu avem vase de mir scump, nu te putem săruta fizic, nu putem sta la picioarele Tale, să plângem, să te auzim, lasă-ne la Sfântă Icoana Ta, Doamne Iisuse Hristoase! Tu eşti în Sfinţii Tăi, şi în Sfintele arătate nouă, Moaşte ale sfinţilor Tăi. Primeşte micimea şi nevrednica noastră închinare şi iartă-ne, Doamne!

Pilonul al IX-lea:
Romani 16, 16: Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Vă îmbrăţişează pe voi toate Bisericile lui Hristos. I Corinteni 16, 20: Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. II Corinteni 13, 12: Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. I Tesaloniceni 5, 26: Îmbrăţişaţi pe toţi fraţii cu sărutare sfântă. I Petru 5, 14: Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei.

Sărutări, îmbrăţişări, ale dragostei, pentru Sfinţii Domnului Savaot, care vor judeca lumea, care sunt vii în Sfintele Icoane, prin care ne cheamă pe toţi de pe pământ, să ne asemănăm lor, după porunca lui Dumnezeu: "fi-ţi sfinţi, pentru că Eu, Tatăl vostru, sfânt sunt".
Dar cum? zice: toate Bisericile lui Hristos. Păi cum am mai arătat, se mişcă şi îmbrăţişează zidurile? Nu. Dar cum? Icoanele se sărută în duh şi adevăr. Anume Sfinţii. Cum zidurile, respectiv toţi creştinii, în duh şi în adevăr se îmbrăţişează unii pe alţii.

Pilonul al X-lea:
I Regi 15, 23: Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, şi El te-a lepădat,

Nesupunerea faţă de cine? De Biserica lui Hristos! De episcopi, de preoţi! Împotrivirea faţă de ei. E la fel cu închinarea la idoli. De ce? Conform Bibliei: "Cel de ascultă de voi, de Mine ascultă, şi cine se leapădă de voi se leapădă de Mine şi de Cel ce M-a trimis pe Mine".

Pilonul al XI-lea:
Ieşirea 18, 7: Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.

Moise! S-a închinat înaintea lui Iaret! Moise! Marele Moise. Şi l-a şi sărutat apoi, Moise! Pe Iaret, socrul lui. Apoi s-au binecuvântat unii pe alţii. Acceptând şi confirmând unii pentru alţii gesturile. Oare Sfinţii nu ne-ar accepta dorinţa şi cererea noastră către ei, de a se ruga ei pentru noi? Cu siguranţă că ar accepta şi s-ar bucura, pentru că ar însemna să intrăm în comuniunea lor, în Dumnezeu.