Metalelor nu le poti cere altceva decat sa se inmoaie in fata focului care le topeste.Fata de altceva nu se inmoaie.Metalul inimii noastre se topeste la focul dragostei.Chiar daca individualismul pare sa fi castigat teren, intreaga familie a omenirii pulseaza inca in vibratiile dragostei, de la cel mai inalt grad de dragoste pasionata pana la cel mai coborat grad de bunavointa, ea face dulceata acestei vieti.Provoaca o adevarata revolutie in suflet si trup, asemenea unui extaz divin. Nu mai exista iarna si noapte, pier tragediile si plictiselile, totul se metamorfozeaza cand este acoperit cu valul bunatatii.
Suntem legati de oameni prin fel de fel de legaturi, prin sange, mandrie, teama, speranta, dorinte, admiratie, iubire, imprejurari sau nimicuri care pot deveni insigne deosebite ale inimii.Prietenia e un vesmant prea fin si scump, tors din firul nobletei, fidelitatii si dragostei.Ea e menita sa mangaie si sa ajute in cadrul tuturor relatiilor si situatiilor, create uneori pe viata si moarte.Caci,
"mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai "(Ioan 15, 13).E pregatita atat pentru zile senine, dar si pentru drumuri si calatorii anevoioase, ori naufragii, saracie sau prigoana.Infrumuseteaza totul prin curaj, intelepciune si unitate.Niciodata nu cade in rutina, e mereu vioaie si inventiva, motivand si motivandu-ne.
In legile sacre ale acestei stari a inimii, nu are ce cauta invidia si profanarea sufletului prin curiozitati ce pot violenta un spirit; nu e importanta familia fiecaruia, daca i-ai vazut casa, ori alte interese, acestea sunt obiectele tovarasilor de mai putin pret.Prietenia e ridicata la inaltimi prin ceea ce emana, prin mesaj, gand, marturie, mangaiere, incurajare, tacere, rugaciune, binecuvantare.Prietenia nu supara pe fratele cu virtutea, ci o lasa sa lucreze in taina.Cand cele doua lumi vor ramane pure, universale si mari, toate durerile prieteniei nu se vor imputina in veac.
Prietenia dintre Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie din Nazianz a ramas unul din modelele de prietenie din istoria Bisericii.Cea dintre Cuviosii Ioan Casian si Gherman sau Sfantul Ioan Gura de Aur si diaconita Olimpiada, sau intre Sfantul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei si Sfantul Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, si multe alte exemple, sunt doar o farama de marturie a faptului ca pot fi prietenii vrednice de pagini alese, scrise atat in sufletele celor ce le-au trait si in cele ale vremii.Si urme ale frumoaselor prietenii ale sfintilor se gasesc in corespondenta lor, in cuvintele de binecuvantare, incurajare ori in rugaciunile pentru celalalt.
Nu cred sa existe oameni in lume care sa nu fie incercati de sentimentul de prietenie.Aceasta stare in care se insufletesc noi simtaminte vine din vesnicie si pleaca spre vesnicie.Sufletul simte nevoia sa fie ascultat, inteles, sa se impartaseasca din frumosul si intelepciunea altora, sa fie in comuniune.Uneori si nimicurile care se intampla devin prilej de intalnire a armoniei.Prietenii, acest dar de mare pret, intotdeauna vin nepoftiti, trimisi fiind de Dumnezeu.Insa, inainte de a-ti dori un prieten, se cuvine sa fii tu insuti un prieten.Bunatatea prietenilor ni se pare superioara bunatatii noastre, viata launtrica mai subtila, ispitele mai putine, inima mai mare si incapatoare.In fata unui astfel de suflet poti gandi cu voce tare.Prietenul este un om egal, real si sincer.Filosofii m-ar contrazice spunandu-mi poate ca doar singur, fiecare om e sincer, cand apare o a doua persoana, incep complimentele si interesele.N-as crede ca taifasul este doar o draperie a relatiilor sociale, ci este patrundere si forta aidoma inimii.Poate parea ca a fi sincer cu oamenii intr-o epoca a falsitatii este o mica nebunie.Dar tocmai sinceritatea activeaza prietenia si misca, ea este cea care toarna untdelemn in candela inimii si nu ingeniozitatea de a manui cuvintele.
In prietenia sanatoasa fiecare este o capodopera a naturii.Pana ce tinuta maiestuoasa a inimii, in speranta ei sublima ce ravneste "vise si legende", va strange mana cu maini eroice, va cunoaste si maini nevrednice.Dar pierzand pe cei mici, ii castigam pe cei mari.Asezata pe afinitati nobile, prietenia ramane un eveniment in viata fiecaruia ce mereu va fi zugravita in culorile vii ale unui curcubeu, ce strabate cerul ca dupa o ploaie rece de vara.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune, pe buna dreptate, ca nu este cu putinta sa infatisam cu cuvantul cata dulceata este in prezenta prietenilor.Numai cei care au experienta acestor lucruri cunosc aceasta.Nu se poate invata de la nimeni, ci se traieste ca o pregustare a raiului inca de pe pamant.
(Din cartea
Putine cuvinte, multa iubire de Ieromonah Hrisostom Filipescu)
Link permanent catre articolul complet
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p2379.htm