[Igor_Paslusnik]

I.11.g) A şaptea erezie a lui Augustin: teofaniile şi energiile create

Mai târziu, când Augustin a devenit episcop de Hippo, găsim în scrierile sale că el a crezut că prezenţa lui Hristos în Vechiul Testament a constat doar în previziuni şi aşteptările din viitor pentru venirea Lui, dar El nu a fost prezent personal şi activ în Vechiul Israel. (By More Than Words Alone, Gabriel George, Ridgewood, NJ, 1998, p. 11.) În lucrarea să De Trinitate, el a spus că în teofaniile Vechiului Testament, profeţii nu au văzut nicio persoană divină, nici slavă necreată a lui Dumnezeu, căci ele toate erau create (De Trinitate, Auguistine, 3, 11, 26.) . Ei au văzut doar energii create sau energii speciale create prin îngeri, în care Dumnezeu a fost figurat, arătat şi semnificat de îngeri. Oricare sfinţii ar fi văzut slavă lui Dumnezeu, în conformitate cu Augustin, a fost un lucru creat, care a luat fiinţă astfel, în scopul de a arată ceea ce a fost necesar să fie ştiut şi văzut, iar apoi a încetat să mai fie. Şi toate acele apariţii s-au făcut printr-o creatură. Ele au fost aduse de îngeri. Nu numai lucrurile vizibile, dar, de asemenea, lumea în sine a fost făcut prin îngeri şi puterile creatoare şi create ale lui Dumnezeu. (De Trinitate, Augustin, 3, 11, 22.)
Logosul a fost mereu identificată cu îngerul lui Dumnezeu, Domnul Slavei, Îngerul de Mare Sfat, Domnul Savaot şi înţelepciunea lui Dumnezeu, care a apărut la profeţii Vechiului Testament şi a devenit Hristos Dumnezeu, prin naşterea Să că om din Fecioara Născătoare de Dumnezeu. Cu excepţia lui Augustin, nimeni nu a mai pus la îndoială vreodată această identificare a Logosului că individualitate concretă, care a dezvăluit în Sine Dumnezeul invizibil al Vechiului Testament la profeţii. Augustin, în această privinţa urmează mişcărilor gnostice şi tradiţiilor maniheiste şi respinge că o blasfemie ideea că profeţii ar fi putut vedea Logosul în orice mod, el este de acord cu partea de teorie a arienilor şi eunomienilor, cum că profeţii au văzut doar un înger creat, a creat foc, nor, lumina, întuneric, etc, dar el susţine că în nici una dintre acestea a fost Logosul Însuşi prezent, fiind astfel, un fel de semiarian sau semieunomian. Teofaniile au fost pentru el, doar simboluri create ale lui Dumnezeu. Că urmare a lecturii Scripturii, teofaniile sunt creaturi sau simboluri care vin în existenţa, în scopul de a transmite un mesaj divin, iar apoi ele ies din existenţa. (Franks, Romans, Feudalism, & Doctrine, Fr. Romanides John S., Tesalonic, 1975, pag. 75-78)
Augustin nu a făcut nicio distincţie între dacă revelaţia este dată direct raţiunii umane sau este dată raţiunii umane prin creaturi, sau simboluri create. Este întotdeauna intelectul uman în sine, care este iluminat sau primeşte viziuni, cum au primit Sfinţii Prooroci. Viziunea lui Dumnezeu este o experienţă intelectuală pentru Augustin şi nimic mai mult. Este rezultatul firesc al ereziei de mai înainte că ceea ce vede omul că fiind de la Dumnezeu este creat, la fel că harul, energiile, la fel şi orice viziune. Prin urmare, fiecare revelaţie pentru el este o revelaţie de concepte care pot fi cercetate şi înţelese prin raţiune, ajungându-se la o înţelegere cuprinzătoare. Când francii au acceptat acest mod de gândire al lui Augustin, au transformat scopul teologiei, anume îndumnezeirea, isihasmul şi asemenea, într-o tradiţie scolastică de a studia şi de a căutare în natură divină, în timp ce Părinţii Bisericii au învăţat că nimeni, nici chiar ierarhiile cereşti, nu pot cunoaşte esenţă divină, esenţă care este cunoscută doar de Sfânta Treime. Ideile-erezii, de mai sus cu privire la Vechiul Testament ale lui Augustin, sunt doar câteva exemple de modul în care Augustin a deviat de la Sfinţii Părinţi, în erezie.