[Igor_Paslusnik]

I.11.h) A opta erezie a lui Augustin: validarea botezului eretic şi a oricărui alt botez

Augustin nu a înţeles şi i-au fost neclare liniile Trupului viu al lui Hristos, în mai multe moduri, pentru că el a spus Ereticii au botezul valid, primit în mod invalid, botezul legal, după lege, primit înafara legii. (Baptism, Against the Donatists, Augustine, V, 7, 181.) Din această, se poate deduce că toţi ereticii au toate tainele şi harul. Consecinţele monstruoase ale predestinării sale, l-au condus să creadă că cei predestinaţi pot găsi şi avea Sfintele Tainele şi în afară Bisericii. El spune: Este posibil că unii, pe care Biserica îi declara eretici, care s-au fost botezaţi numele Sfintei treimi, deci înafara Bisericii, pot fi consideraţi că au fost într-adevăr botezaţi cu botez mântuitor, chiar dacă ei doar se pare că sunt în Biserica, dar nu sunt acceptaţi, ei sunt de asemenea în atotştiinţă lui Dumnezeu, aleşi sau nu pentru mântuire, chiar neprimiti de Biserica. (Ibidem, Against the Donatists, 5, 28, 39.)
Astfel, pentru Augustin, Biserica vizibilă, ierarhică, sfânta sau sacramentală, a predestinat oameni şi din părţile eretice ale creştinismului, şi poate chiar şi alte credinţe, în care se pot găsi Tainele. Ereticii pot efectua, de asemenea, o Taină valida, şi astfel Augustin spune aşa: Dacă cineva este obligat de necesitate urgenţă, fiind în imposibilitatea de a găsi un catolic de la care să primească botezul, şi aşa, în timp ce menţinere pacea catolică în inima lui, ar trebui să primească de la orice om înafara unităţii catolice, taină botezului, credinciosul care a avut intenţia de a o primi în cadrul Bisericii, şi chiar dacă ar trebui că această persoană să plece curând din această viaţă, el ar fi totuşi considerat un catolic, datorită botezului primit de la oricine voieşte să îl dea. (Ibidem, 5, 28, 44.) De aceea, el crede că Duhul Sfânt oferă Tainele şi harul de mântuire, în afară Bisericii, de dragul celor aleşi.
Dar aceste idei neortodoxe au fost infirmate de către Sfinţii noştri Părinţi, cum ar fi Sfântul Atanasie, care a scris: Sunt multe alte erezii de asemenea, care utilizează numai cuvintele, dar nu într-un sens drept, aşa cum am spus, nici nu sună a credinţă curată creştină, şi în consecinţă, apă pe care o administrează este nemantuitoare, că deficit de pietate, astfel încât cel care este stropit de eretici, este mai degrabă murdărit de nereligioşi decât răscumpărat. (Discourses Against the Arians, Augustine, ÎI, XVII, 43.)
Cu toate acestea, că şi în cazul în care aceste opinii nu au fost destul de clare, Augustin a scris despre botez donatiştilor la donatistul Petilian, spunând: Noi recunoaştem în eretici acel Sfânt Botez, care nu aparţine ereticilor, ci la Hristos. Pentru că Sfintele taine, într-adevăr sunt sfinte, chiar şi în orice fel de oameni, şi trebuie să fie o forţă în ei mai mare decât condamnarea, pentru că la ei să se ocupe şi să ia parte dintre ei, nevrednici, tainele creştine. Atât cele dintre noi, cât şi dintre voi, au şi transmit sfinţenia Tainei Botezului. Ce ne temem, prin urmare, este distrugerea nu a ereticilor, ci a lui Hristos; şi este sfânt prin sine însuşi, chiar şi în mâinile profanatoare. Nu putem distruge nici dezertorii, nici ştampila de Suveran. (The Letters of Petillian, the Donatist, Augustine, cartea ÎI, cap. 109, 246.)
Continuând, Augustin spune: Dar noi nu eliminăm botezul de la eretici. Pentru că ei posedă botezul că o marca în acelaşi mod că un dezertor din armata are un semn al armatei, deşi el este dezertor. Deci, de asemenea, şi eretici au botez. (On the Creed: A Sermon to the Catechumens, Nicene Fathers, 1st Ser., Vol. III, translated. by C.L. Cornish, MĂ., p. 16.)
Arătând gravitatea situaţiei preoţilor care practică şi învaţă astfel de lucruri, Sfântul Ciprian al Cartaginei scrie: Dragă frate, trebuie să luăm în considerare, de dragul credinţei şi de dragul religiei sacerdotale cu care lucrăm şi o avem de gestionat, că rezultatul muncii noastre să fie satisfăcător în ziua judecaţi, că slujitori ai lui Dumnezeu, El care nu susţine, nu aprobă, şi nu consideră valabil şi vrednic, botezul hulitorilor, atunci când Domnul ameninţă şi spune: Şi acum către voi se îndreaptă această porunca, o, preoţilor! Dacă voi nu veţi ascultă şi nu veţi pleca inima că să daţi slavă numelui Meu, zice Domnul Savaot, voi trimite peste voi blestemul şi voi blestemă binecuvântarea voastră. Şi chiar am blestemat-o, căci voi nu puneţi la inima poruncile Mele. Mai poate el oare, preotul, să dea slavă lui Dumnezeu, dacă comunica şi aprobă botezul lui Marcion? Da el slavă lui Dumnezeu, preotul care judecă şi spune că iertarea păcatelor este acordată în rândul celor care hulesc şi lupta împotriva lui Dumnezeu? Niciodată nu vor fi acestea. (Epistle LXXIII to Pompey, Against the Epistle of Stephen about the Baptism of Heretics, În The Epistles of Saint Cyprian, Ante-Nicene Fathers, p. 388, 389.)
Această învăţătură cu privire la un astfel de botez eronat şi eretic, susţine şi deschide porţile întunericului, celor care îmbrăţişează erezia ecumenismului. Ei au că şi campion al lor, pe Augustin, la fel cum şi protestanţii îl au că teolog suprem al lor, dar turmă cea mică nu este decât una, Ortodoxia. Ceilalţi, dinafară ei, vor caută Adevărul şi Îl vor găsi în Ortodoxie, sau se vor pierde, după cum nu oricine va spune Doamne Doamne, se va mântui.