[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de delia31

"După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain". Fac.4, 1.
dupa aceea =dupa izgonirea din rai

Confirma si Sf. Ioan Gura de Aur in lucrarea Opt Omilii la Facere, 8, 4:

Amandoi suntem de acord ca prima impreunare a fost dupa cadere. Deosebirea de vederi este ca, in timp ce eu sustin ca inexistenta impreunarii in Eden a fost contingenta, data de repeziciunea cu care s-au petrecut lucrurile, asadar ca ei nu s-au impreunat, dar ar fi urmat sa se impreuneze, dv sustineti ca ei nu s-au impreunat si nici nu ar fi urmat sa se impreuneze. Pai, cum nu ar fi urmat sa o faca, cand uite ce spune Dumnezeu ca urmau sa fie lucrurile inainte de Cadere: "va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (Gen 2: 24).
Deci, Adam si Eva, chiar daca nu ar fi cazut, urmau sa se uneasca si sa fie un trup: aceasta nu o spune Dragomir, o spune Dumnezeu.

cele doua ipostasuri (masculin si feminin) ale firii umane erau consubstantiale. Ideea asta e foarte importanta, am mai tot zis-o.

E un abuz de folosire a termenului "consubstantial". In realitate, ar trebui sa spunem "in comuniune paradisiaca". Presupunand ca amandoi ne vom maintui (speranta moare ultima...), atunci vom ajunge amandoi in Paradisul Ceresc, care e deasupra celui pamantesc. Ei bine, nici chiar acolo dv si cu mine nu vom fi "consubstantiali". Vom continua a fi foarte diferiti, vorbind, probabil, mai departe despre cele ceresti. Vom fi, insa, in comuniune. Adica vom comunica spiritual, fara nevoia de a face efortul de a scrie pe tastatura ori a deschide niste guri de care vom fi lipsiti pana la Invierea Trupurilor. Uniti de aceeasi dragoste fata de Dumnezeu, inundati de efluviile iubirii divine (dar necontopiti de acestea, dupa cum cred panteistii) vom continua sa discutam, in mod cert cu mai putina patima decat o facem pe Pamant.

Asa incat, prin analogie cu acel ”soma pnevmatikon”, ce va sa fie dupa Parusie, adica trupul intregii firi umane indumnezeite,

In "soma pneumatikon", eu va vad cantand la vioara, iar eu la pian. Aceeasi partitura, condusi de acelasi Dirijor, spre gloria Lui. Dar instrumente diferite, voci diferite, lucrari diferite in simfonie. Nimic din individualitatea dv, din partea dv cea mai inalta, care va leaga de Dumnezeu nu veti pierde. Veti avea toate caracteristicile particulare care acum va fac sa spuneti "eu". Asta este ceea ce inteleg prin deosebirea consubstantialitate / comuniune.

La asta ma gandeam cand am spus ca intre cele doua ipostasuri nu era nevoie de acuplare in intelesul nostru de acum, fiindca pur si simplu nu erau decuplate, ca sa fie cumva nevoie de o apropiere a lor dinspre exterior.

Nu erau decuplati spiritual, dar erau cat se poate de decuplati trupeste. Cand Eva vorbea cu Sarpele si a servit din mar, Adam nu era acolo. Edenul era mare, era cumpana apelor intre patru fluvii. Adam era intr-o parte, Eva in alta. Asa, nu se pot face copii. Nici chiar in starea paradisiaca.

Doar dupa cadere, cele doua ipostasuri se individualizeaza, se separa, in intelesul cunoscut de noi, devenind doi indivizi separati care au nevoie de atractie pentru a se apropia unul de altul.

Atractia femeii catre barabatul ei are functie de pedeapsa, ea survine doar dupa cadere,

Pedeapsa este in pasiunea atractiei, este atractia patimasa, generatoare de suferinta (pathos, passio, -onis = sufeinta). O atractie serena intelegem ca era intre Adam si Eva in starea primordiala. Adam o iubeste pe Eva ca pe un alter-ego, ca pe sine insusi. Iata ce spune cand, trezindu-se din operatie, o vede: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său." (Gen 2: 23).

Intelegem, de aici, ca Adam era absolut incantat ca o are pe Eva. Cum sa nu simta atractie fata de ea ? O atractie despatimita, a carei schita si noi am cunoscut-o, poate, la varsta noastra de aur, in adolescenta vietii noastre, inainte de a fi cazut personal. Ce pacat ca, precum vedem de atatea ori in zilele noastre, aceasta luna de miere va fi atat de scurta! Fiindca, daca intoarcem foaia cartii sfinte, iata ce citim:
Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat"
Dar intre cele doua citate din Adam, intre Adam uluit sa se recunoasca in Eva si Adam care parca i-o da pe Eva peste bot lui Dumnezeu, a avut loc Caderea...

Kyrie, eleison!