De cati ani nu auzim Evanghelia si mangietoarele ei cuvinte un ne trec tot deasupra capului? Poate ca, da Domnul in cele din urma, o clipa cand o va auzi si inima cuiva. Atunci, intrand inauntru aceluia, ea va face acolo minunata, ziditoarea sa lucrare, al carei miez este viata cea adevarata. Dar pana atunci? Pana atunci doar ne prefacem ca suntem vii, cand de fapt suntem morti, morti. Aspru e cuvantul? Intra in inima si vezi.
Priveste in jur si cercetaza, cu ce sunt ocupati toti? De cine se ingrijesc? Cui slujesc? Pantecelui? Da-mi sa manac, da-mi sa beau. Puneti-va acum in acest punct su cugetati. Incotro se va indreapta nepotolita sete de activitate a acestui veac? Trebuie sa pregatim un raspuns inca de pe acum, ca sa fim pregatiti de cele ce ne asteapta in viitor.
Viata crestina seamana cu suisul unui deal. Cel ce suie se osteneste pentru suis, dar pe masura ce urca descopera tot mai multe lucruri, pentru ca orizontul lui devine tot mai larg. Asa si in crestinism, cu cat sporeste cineva cu atat mai larga devine sfera cunoasterii. Fara sa traiesti crestineste un vei intelege nimic din crestinism. Ceea ce se cunoaste despre crestinism cu mintea nu seamana cu realitatea. Oricat de amanuntit asi povesti ce gust are ananasul, un poti sa iti dai seama cu adevarat decat daca il gusti. Asa si cu invatatura crestina, cat timp un o aplici in viata ta, nicidecum un ai cum sa te ridici pana la gustul ei.
Cristiboss
Domnul a pus asupra fiecaruia dintre noi o cruce aparte, cu scopul ca noi sa ne mantuim. Astefl ne vom face vrednici de a intra in odihna vesnica. Sa facem deci alegerea buna si ducandu-ne cruce cu bucurie sa urmam Lui. Ca pansamentul pe rana, ca mancarea pentru flamand, ca cheia pentru cel intemnitat asa este crucea pentru noi. Este asupra noastra si noi nu o putem schimba. Pentru ca oricare alta vo voua nu ni se va potrivi. Deci sa nu ne tanguim pentru acesta, este parte din urcusul nostru spre mantuire.
|