Am gasit cateva citate in dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, e bine sa le citim pe indelete,ca sa le intelegem,cat putem...:
"firile Domnului sunt unite dup ă ipostasă fără de amestecare, dar se împart fără să se despartă prin definiția si prin modul deosebirii. Prin modul în care sunt unite nu se num ără, căci nu spunem că firile lui Hristos sunt două după ipostasă. Dar prin modul în care se împart, fără să se despartă, se numără, căci firile lui Hristos sunt două prin definiția și prin modul deosebirii. Deoarece prin faptul că sunt unite după ipostasă si au întrepătrunderea reciprocă, sunt unite fără amestecare, păstrându-și fiecare propria sa deosebire naturală. Prin urmare, pentru că firile se numără numai prin modul deosebirii se vor reduce la cantitatea întrerupt ă.
Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavârsit și om desavârsit, căruia împreună cu Tatăl si cu Duhul ne închinăm printr-o singură închinăciune împreună cu preacuratul Lui trup, deoarece nu susținem că trupului Lui nu i se cuvine închinăciune. Trupul este adorat în singura ipostasă a Cuvântului, care s-a făcut ipostasa trupului. Prin aceasta nu ne închinăm făpturii, căci nu neînchinăm trupului Lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu Dumnezeirea, pentru că cele două firi ale Lui se reduc la o singură persoană si la o singură ipostasă a lui Dumnezeu Cuvântul.
Mă închin celor două firi ale lui Hristos din cauza Dumne zeirii unită cu trupul. Căci nu introduc a patra persoană în Treime — să nu fie! —, ci mărturisesc o singură persoană a lui Dumnezeu Cuvântul si a trupului Lui. C ăci Treimea a rămas Treime si după întruparea Cuvântului
Chiar dacă nu există fire neipostatică sau ființă nepersonală — căci atât ființa cât și natura este considerată în ipostase si persoane — totuși nu este necesar ca firile unite unele cu altele după ipostasă să posede fiecare o ipostasă proprie. Aceasta pentru motivul că este cu putință ca să se împreune într-o singură ipostasă, fără ca să fie neipostatice si fără ca să aibă fiecare o ipostasă deosebită, ci amândoua să aibă una si aceeași ipostasă.
Astfel aceeași ipostasă a Cuvântului este ipostasa celor două firi, fără ca să îngăduie ca una din ele să fie neipostatică, fără ca să permită să aibă una față de alta ipostase deosebite si f ără ca să fie uneori a acesteia, iar alteori a celeilalte, ci este totdeauna ipostasa amân durora în chip neîmpărțit și nedespărțit. Ipostasa nu este împărțită si despărțită și nici nu dă o parte a ei uneia, iar altă parte alteia, ci toată acesteia și toată celeilalte, pentru că este neîmpărțită și completă. Trupul lui Dumnezeu Cuvântul nu exist ă într-o ipostasă proprie, nici nu s-a făcut o altă ipostasă în afară de ipostasa lui Dumnezeu Cuvântul, ci există în aceea, își are mai degrabă ipostasa sa în ipostasa Cuvântului, si nu are o ipostasă care să existe prin sine însăși. Pentru aceea nici nu este neipostatic si nici nu introduce o altă ipostasă în Treime."
|