[Ioan_Cezar]

Integrarea plurimodală o fi, da, un mecanism cheie al vieţii noastre sufleteşti (ca oameni "psihici", "sufleteşti"). Poftim, sinteza nu e altceva decât o operaţie/acţiune de integrare.
Însă aceste lucruri se referă, repet, la viaţa biologică şi psihologică a omului căzut. Nu putem extinde mecanismul peste limitele sale. Dacă facem asta, picăm în reducţionism şi desfiinţăm nivelurile ori palierele de fiinţare ale omului. Fiecare nivel are legi specifice. Nivelul duhovnicesc are legile lui şi nu poate fi înţeles prin apelul la legile altor niveluri, ci operînd cu "instrumentarul" dinlăuntrul lui.

Pe de altă parte, pentru a întrezări diferenţa ireductibilă dintre neuroştiinţe şi cunoaşterea duhovnicească, îţi sugerez să acorzi ceva vreme pentru studiul unei cărţi în care, sunt sigur, vei găsi cea mai înaltă psihologie posibilă. (Şi vei fi, cred, foarte mulţumit şi mângâiat, după cum te cunosc...:))
E vorba despre Filocalia - Isaac Sirul.
Acolo te vei îmbogăţi cu mult mai mult şi mai veridic decât cu orice lectură din orice tratat de neuroştiinţe. Vei depăşi înţelegerea "de dincoace" întrezărind subţirimea şi bogăţia inexprimabilă a unei înţelegeri "de dincolo" de condiţia psihologiei naturale a omului căzut.