Citat:
În prealabil postat de abaaaabbbb63
Solutia problemei nu este aceeasi pentru ambele situatii?
|
Nu chiar. Teologia apuseana, de la Sf Augustin incoace, deosebeste intre natura si gratie. Noi credem ca oamenii au in prezent aceeasi natura (=fire) pe care o aveau si inainte de Cadere: suflete nemuritoare, rationale si libere in trupuri materiale. Ambele, suflet si trup, sunt daruri ale lui Dumnezeu, sunt Darul Vietii. Asadar, nu credem ca Adam, cel facut din tarana, avea un trup mai altfel decat avem noi. Mai subtil, mai duhovnicesc, mai usor pe cantar, etc. Trupul lui Adam, spre deosebire de trupurile noastre, nu era coruptibil nu in virtutea vreunei alte naturi, una nemuritoare, ci in virtutea Gratiei. La Cadere, Dumnezeu nu a introdus Moartea in lume ca pe ceva strain naturii ei, ci a fost suficient sa ridice Gratia si oamenii au devenit muritori, potrivit naturii lor.
Aplicand terminologia tomista, si pana la Cadere caracterul stricacios, caracteristica universala a materiei, exista, numai ca era mentinut in potenta de Gratie. Retragerea Gratiei prin indepartarea omului de Dumnezeu, izvorul ei, a insemnat trecerea de la potenta la act.
Dar pierderea Gratiei a fost numai una din consecintele Caderii, e adevarat, cea mai grava. Alta a fost faptul ca, de atunci, trupurile se razvratesc contra sufletelor. Trecerea de la "omul duhovnicesc" la "omul trupesc" de care vorbeste Apostolul este redata in Geneza prin alegoria rusinarii si a imbracarii in haine de piele. De aceea, in optica apuseana, ideea ca protoparintii nostri ar fi urmat sa se impreuneze e in deplin acord cu teologia augustiniana, fiindca daca trupurile de atunci erau la fel ca cele de acum, atunci Dumnezeu le-a inzestrat cu genitalii, ca pe ale noastre, cu scopul (care ar fi altul ?) de a se impreuna, ca sa poata realiza porunca ce le-a dat-o de a se inmulti. Dimpotriva, in logica rasariteana sexul e ceva intrinsec dezordonat. Propriu naturii umane cazute. Ceva tolerat, dar nu incurajat, prin casatorie. Cam cum a fost cu poligamia, o vreme.