Citat:
|
În prealabil postat de georgeval
Data fiind aceasta pozitie, poate vreodata Biserica sa admita exceptii? In acele cazuri, tot mai rare, in care alegerea medicala trebuie facuta intre viata mamei si cea a copilului nenascut, este admisibil moral sa se acorde prioritate mamei. Aceasta nu pentru ca ea ar fi o "persoana" integra, in timp ce copilul este doar o "viata potentiala" - deoarece amandoi sunt oameni, in aceeasi masura - ci pentru ca mama isi are locul ei si responsabilitatea ei in familie, unde prezenta sa iubitoare influenteaza direct viata sotului si a celorlalti copii ai sai.
Cu toate acestea experienta ne demonstreaza ca multe mame aflate in pericol au decis pentru nasterea copiilor, iar in ciuda prezicerilor medicale, mamele au trait, asta fiind chiar o dovada a providentei.
|
iar daca ar fi sa o luam la modul cel mai rece posibil, daca se decide sa se aleaga viata mamei si nu a copilului, mama poate avea iar copii in cateva luni, in schimb copilul trebuie sa astepte cel putin 14, 15 ani pentru a putea concepe la randul lui o viata (asta daca ar fi sa se ia in considerare strict scopul perpetuarii speciei)
dar cred ca orice mama(in adevaratul sens al cuvantului) va alege viata copilului ei in loc de viata ei, desi este foarte greu pentru un copil sa creasca fara mama