Nu stiu daca in practica monastica este reglementat procedural (sinodal)- limita ascultarii.
In principiu, nu exista o limita a ascultarii, pentru ca duhovnicul este Vocea Lui Dumnezeu. Prin duhovnic vorbeste Insusi Dumnezeu.
Exemplele de ascultare - fara limita - cele mai evidente sunt:
VT -
Isac / ucidere sacrificiala
NT - Isus / sacrificiul propriei vieti
Ascultarea este simultan o golire de sine si o umplere cu Dumnezeu.
Ascultarea indeplineste doua functii de baza:
-sterge/formateaza parerea de sine (omoara parerea de sine - primul obiectiv strategic)
-downlodeaza dumnezeirea in mintea si inima noastra (umple inima de bucurie sfanta).
Aceasta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la inteligenta discriminativa - sa deosebim abuzul, de lucrarea Duhului.
Insa, cand credinta este puternica, chiar si abuzurile pot lucra pozitiv in noi - prin Duhul - pot sapa adanc in inima, pot face sa tasneasca Apa Vietii din abundenta.
Cea mai mare erezie este parerea de sine (este o erezie interna - activa 24 din 24h). Toate celelalte izvorasc din aceasta.
Cand incercarea ne depaseste puterile, poate este mai intelept sa cumpanim, sa ne rugam, sa cautam in alta parte.