[Ioan_Cezar]

Putem alege, atunci când cugetăm la afirmaţia "Hristos a devenit o persoană omenească", o interpetare sau alta.
Multe ne pot influenţa alegerea, printre care, de nu mă înşel se numără şi:
- cunoştinţele noastre de dogmatică;
- experienţa duhovnicească şi măsura fiecăruia;
- starea momentană a duhului nostru;
- ataşamentul faţă de Părintele Stăniloae sau, dimpotrivă, o anumită rezervă;
- accentul pe care îl punem, în viaţa de credinţă a fiecăruia, pe instruirea dogmatică ori pe experienţa rugăciunii şi a altor componente ale ascezei creştine.

Bunăvoinţa, însă şi conştiinţa faptului că suntem în Marele Post, ne-ar putea îndemna şi purta la o trecere mai discretă spre finalul acestei dezbateri parcă prea împotmolite în cuvinte care se repetă. Sau, măcar, la o pauză - să fiu iertat de opinie.

În ce mă priveşte, fără să vreau să fac vreo supărare vouă, celor care aţi adus pe topic multe lucruri de preţ din comoara Tradiţiei Bisericii noastre, aş înclina acum spre formularea concluziei mele la discuţia de aici.

*
Înclin să interpretez afirmaţia comentată astfel: cuvântul-cheie nu este "persoană", ci "omenească". Nu la devenirea Logosului se referă, cred, afirmaţia, ci la omenescul purtat de Hristos în Persoana Lui. Ne e de folos să punem ochii minţii pe acest termen, iar nu altminteri.
Fireşte că un teolog şi dogmatist de talia Părintelui Stăniloae cunoştea suficient de bine toate dedesubturile şi chichiţele formulărilor dogmatice. E un pic comic să îl suspectăm pe Părintele de naivitate sau eroare grosolană ori de-a dreptul de erezie...
La ce ne-ar folosi?

Aşadar departe de noi gândul că părintele Stăniloae s-ar fi desprins de miezul Conştiinţei dogmatice a Bisericii.
Accentul pică acolo, în propoziţie, pe omenesc. Pentru a evidenţia smerenia lui Dumnezeu, deşertarea Lui, dragostea jertfelnică... Pentru noi, oamenii! Pentru mântuirea noastră.
Nu era nevoie ca Părintele să ne reamintească despre Domnul că este Persoană. Ipostasul-Persoană este principiul cel mai lăuntric al Fiinţei Absolute. "Eu sunt Cel ce Sunt"... "Fiinţa sunt Eu."
Nici că un om este persoană, nu cred că dorea Părintele să ne aducă la cunoştinţă... Chit că nu orice om e persoană (ca actualizare, nu ca potenţial) - dar asta e altă discuţie.
Pur şi simplu afirmaţia este (şi se înţelege bine din context acest lucru, din însuşi mesajul central al Pastoralei) că Domnul a luat firea omenească pentru a mântui pe om, pentru a-l duce pe om la Tatăl. Ca noi să începem o nouă formă a fiinţării - de acum nemuritoare. Ca noi să nu mai fim singuri, ci, prin Hristos Care a dus la Tatăl firea omenească, să fim pururea în prezenţa Dumnezeului Care pretutindenea este. Precum ne şi rugăm.