La Facultatea de Drept din București a avut loc joi, 5 martie, o conferință despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, trecut în rândul sfinților în data de 13 ianuarie 2015 de către Patriarhia Ecumenică. Au vorbit studenților Athanasie Rakovalis, ucenic din Grecia al cuviosului, și părintele Petru Sidoreac. Întâlnirea a fost organizată de Protopopiatul Sector 3 Capitală, Parohia Zlătari din București și Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români.
Prelegerea domnului Athanasie Rakovalis a cuprins o scurtă prezentare a vieții Cuviosului Paisie Aghioritul, precum și mărturii despre harismele sale duhovnicești, după cum l-au cunoscut ucenicii săi. De asemenea, părintele Petru Sidoreac, care a fost traducătorul conferinței, a prezentat comunicarea „Cuviosul Paisie Aghioritul sau calea de la propovăduire la icoană“. Părintele Paisie Aghioritul este un sfânt al Bisericii Ortodoxe și el se înscrie într-o tradiție ascetică duhovnicească arătată de relația lui specială cu un monah trăitor, Arsenie din Capadocia, care a fost canonizat după moarte. „Când Părintele Paisie s-a născut, părinții au vrut să îi dea numele uneia dintre rudele sale, iar Sfântul Arsenie, care l-a botezat pe prunc, a reacționat și a spus: «Voi vreți să aveți un urmaș, dar și eu trebuie să am un urmaș călugăr după mine. Îi voi da numele meu», și l-a botezat dându-i numele Arsenie. Referindu-se ulterior la acest eveniment, Părintele Paisie a spus: «Cuviosul Arsenie a prevăzut evoluția mea, sau poate că binecuvântarea lui m-a dus la acest lucru, ca să devin călugăr». Ambele variante arată că a fost un mare sfânt“, a spus Athanasie Rakovalis.
Deși toată viața a fost un monah simplu, Cuviosul Paisie a avut anvergura unui mare părinte duhovnicesc, iar Sfântul Porfirie Kavsokalivitul a spus că astfel de oameni aleși de Dumnezeu se nasc o dată la 400 de ani. „Părintele Paisie este ceea ce Biserica numește «Teofor», adică purtător de Dumnezeu. Această prezență a lui Dumnezeu o simțeau toți cei care se apropiau de el. De ce mergeau la el și nu la alți monahi? Cărturar nu era. Făcuse doar patru clase primare. Un fizic impunător nu avea. Era de statură mijlocie spre mică. Vreo vrednicie preoțească nu avea. Nu era nici preot, nici ierarh, și totuși mergeau la el să îi ceară sfatul călugări, stareți, preoți, ierarhi, senatori, generali, miniștri, bogați și săraci, învățați și needucați, oameni de toate categoriile. Ce era acel ceva care atrăgea pe oameni ca un magnet? Era harul lui Dumnezeu“, a spus ucenicul Părintelui Paisie.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|