Citat:
În prealabil postat de CristianR
Bun, i atunci, având trup i suflet omenesc, astea nu alcătuiesc o persoană omenească? Nu una separată de cea dumnezeiască, ci unită cu aceasta, alipită, asimilată, printr-o unire deplină în unul i acelai Duh Sfânt.
Sau prin întrupare, Dumnezeu-Cuvântul, rămânând ce era, Persoană divină, a devenit ce nu era, adică (i) persoană umană.
|
Unită nu înseamnă nici alipită, nici asimilată, ci înseamnă întrepătrunderea firii omenești (care am spus deja ce înseamnă) de către firea dumnezeiască în Ipostasul Cuvântului.
"intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea." (
Vlădica Ierotheos Vlachos)
Prin unirea celor două firi în Ipostasul Cuvântului nu are loc
nici o asimilare fiindcă cele două firi sunt unite pentru totdeauna în Ipostasul Cuvântului
fără amestecare, fără schimbare, fără despărțire și fără împărțire.
Am explicat deja. Trupul și suflet omului alcătuiesc firea omenească (umană) adică,
trup însuflețit de suflet rațional și mintal.
Firea omenească nu se confundă cu persoana, fiindcă toți oamenii au aceeași fire, însă OAMENiI NU AU și ACEEAȘI PERSOANĂ !!!
Unirea firii dumnezeiești cu firea omenească s-a realizat în Persoana Cuvântului odată cu zămislirea și Întruparea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Născătoarei de Dumnezeu, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.
Așadar, firea dumnezeiască (divină) s-a unit cu firea omenească (umană) în Persoana Cuvântului.
"După "Fie" al Preasfintei Fecioare (Luca 1:38), Duhul Sfânt a venit la ea, a curățit-o și i-a dat puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului și puterea de a naște..." (
Vlădică Ierotheos Vlachos)