[cristirg]

În prealabil postat de Barsaumas

Hristos a fost si este si persoana omeneasca. Nu ma intereseaza ce argumente mai aduce Capy. Cumva, el vede fire umana cristica fiind o haina, un invelis, un vehicul pentru cea divina. El nu intelege ca nestorianismul si eutihismul sunt excat acelasi lucru, in oglinda: negarea subtila a Intruparii.
Ca sa ma exprim mai plastic: vazut dinspre noi, care nu suntem decart umani, Domnul e persoana omeneasca; doar fiind o persoana omeneasca putea sa manince, de exemplu pesti, paine si miere, sa bea vin si apa, sa doarma, sa predice, sa sufere, sa se roage sa se teama si sa moara. Cumva, Capy, euthie si altii ca ei Il vad pe Omul Iisus Hristos ca pe un actor, a carui suferinta si viata au fost asumate doar in scop strict de comunicare cu fiintel cazute , pe care El urma sa le mantuiasca. Sau sa zici ca o fire omneneasca non-personala a murit pe Cruce, cind e stiut ca nu exista, la fiintele inteligente/spirituale cel putin (Dumnezeu, ierarhia angelica/demonica, oameni) natura/fire/esenta/specie fara persoana, e ceva ce Eutihie ar fi invidiat.
Indiferent la ce discurtii se mai ajunge pe aici, eu nu mai intrui pe acest topic, de data asta pe bune, nici macar sa il citesc.
Pentru mine, Hristos a fost si este persoana omeneasca, pentru ca a fost si este Persoana Teandrica, din clipa intruparii.
Oricine orice ar zice, nu imi schimb punctul de vedere, si daca prin absurd ceilalti si l-ar schimba. Punct.

-" Nici pe cele omeneşti nu le-a lucrat în chip omenesc, căci n-a fost simplu om, şi nici pe cele dumnezeieşti ca simplu Dumnezeu, pentru că n-a fost simplu om, ci El a fost în acelaşi timp şi Dumnezeu şi om" Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. pr. D. Fecioru, ed. Scripta, Bucureşti, 1993, pp. 136-137.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ica-80088.html
"Cele doua firi sunt un singur Hristos; iar singurul Hristos este cele doua firi. Asadar este acelasi lucru cand spui: Hristos lucreaza potrivit fiecareia din cele doua firi ale Lui, si: fiecare din cele doua firi lucreaza in Hristos cu participarea celeilalte. Prin urmare firea dumnezeiasca participa corpului care lucreaza, prin faptul ca prin bunavointa vointei dumnezeiesti i se ingaduie sa sufere si sa faca cele ale Sale si prin faptul ca activitatea trupului este negresit mantuitoare.

Aceasta din urma nu este opera activitatii omenesti, ci a celei dumnezeiesti. Trupul participa la Dumnezeirea Cuvantului, care lucreaza, pentru ca savarseste lucrarile cele dumnezeiesti prin corp ca printr-un instrument si pentru ca unul este cel care lucreaza atat dumnezeieste cat si omeneste in acelasi timp.

Trebuie sa se stie ca sfanta Lui minte lucreaza lucrarile ei naturale, gandind si cunoscand, ca este mintea lui Dumnezeu si ca este adorata de toata faptura, amintindu-si de traiul si de patimile Sale de pe pamant. Participa la Dumnezeirea activa a Cuvantului, conduce si guverneaza totul, gandind, cunoscand si conducand nu ca minte simpla a unui om, ci ca una unita cu Dumnezeu dupa ipostasa si care este minte a lui Dumnezeu.

Prin urmare, termenul "activitate teandrica" arata aceasta, anume ca Dumnezeu s-a facut barbat, adica s-a inomenit si activitatea Lui omeneasca a fost dumnezeiasca, adica indumnezeita; activitatea Lui omeneasca n-a fost lipsita de activitatea Lui dumnezeiasca, iar activitatea Lui dumnezeiasca n-a fost lipsita de activitatea Lui omeneasca, ci fiecare este considerata impreuna cu cealalta. Felul acesta se numeste perifraza, anume cand cineva cuprinde printr-un singur cuvant doua lucruri. Dupa cum spunem ca este una atat arderea care taie, cat si taierea care arde a cutitului inrosit in foc; dar spunem ca alta lucrare este taierea si alta arderea, si ca arderea focului si taierea cutitului sunt activitatile unor firi deosebite, tot astfel si cand vorbim de o singura activitate teandrica a lui Hristos, intelegem pe cele doua activitati ale celor doua firi ale Lui, a Dumnezeirii Lui, activitatea dumnezeiasca, iar a omenirii Lui, activitatea omeneasca." din Dogmatica Sfantul Ioan Damaschin