"Așadar, chiar dacă a murit ca om, si chiar dacă Sfântul Lui suflet s-a despărțit de corpul Lui prea curat, totuși Dumnezeirea nu s-a despărțit de cele două, adică de suflet si de corp, și astfel nici unica ipostasă nu s-a despărțit în două ipostase.
Căci corpul si sufletul au avut de la început, în același timp, existența în ipostasa Cuvântului, si cu toate că în timpul morții a fost despărțit sufletul de trup, totuși fiecare a rămas, având existanța în unica ipostasă a Cuvântului.
Astfel, unica ipostasă a Cuvântului a fost si ipostasa Cuvântului si a sufletului si a trupului. Niciodată, nici sufletul, nici corpul n-au avut o ipostasă proprie[persoana omeneasca], alta decât ipostasă Cuvântului. Ipostasa Cuvântului a fost totdeauna una și niciodată două. Prin urmare, ipostasa lui Hristos este una totdeauna. Chiar dacă spațial sufletul s-a despărțit de corp, ipostatic, însă, era unit prin Cuvânt."
"Ipostasa Cuvântului lui Dumnezeu înainte de întrupare a fost simplă, necompusă, necorporală, necreată; când s-a întrupat, însă, si a devenit ipostasa trupului, a ajuns compusă din Dumnezeirea pe care o avea întotdeauna, și din trupul pe care l-a luat. Ipostasa are însușirile celor două firi și este cunoscută în două firi. Din această pricină aceeași unică ipostasa este necreată, în virtutea Dumnezeirii, și creată, în virtutea omenirii, văzută si nevăzută. Altfel, suntem siliți sau să împărțim pe unicul Hristos, dacă spunem două ipostase, sau să fie negată deosebirea firilor si să introducem schimbare și amestecare."
|