[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Nene Igor, la ce cunostinte ai, poti sa ne faci putin si teologia minciunii?

Adica sa ne spui in ce imprejurari un bun crestin poate sa minta?

Teologia minciunii? Da, e foarte frumoasă. Îmi amintesc de ea. Când am descoperit-o la Sfinţii Părinţi şi în Patericul Egiptean.
Cred că o ştii şi tu, dacă ai terminat teologia.

Ai voie să minţi şi să te mântuieşti prin asta, când salvezi viaţa unui om sau îţi salvezi ţie viaţa.
Dar aici e foarte subţire, spun Sfinţii Părinţi, că atunci când minţi, tăgăduind sau nerecunoscând credinţa, lepădându-te de ea, ca să-ţi salvezi viaţa, te-ai osândit. Eşti apostat, în loc să iei plată de Sfânt Martir. Pentru necredinţa ta, te-ai îndoit şi ai lepădat credinţa, eşti vrednic de iad şi osândit. Devi mai rău ca un ateu, pentru că ai ştiu şi n-ai făcut.

Deci din Pateric, mai ştii la Avva Alonie, cuvântul al 4-lea :) şi mai e la un Avvă, nu-mi mai amintesc exact de unde, când vine un tâlhar şi-i cere să-l ajute, şi Avva, îl ascunde sub masa Sfântului Altar, şi vine poliţia, îi spune: Avvo, ai văzut un tâlhar? Zice Avva: am văzut! A luato în direcţia aia... :) Şi pleacă poliţiştii şi tâlharul de sub masă, îşi schimbă viaţa, se călugăreşte şi devine ucenicul Avvei.

Ce frumoase sunt: discernământul, dreapta socotinţă şi trezvia :) şi ce groaznică şi teribilă e hobotnicia şi fanatismul : (

Of, of...

Iertare.