[Parascheva16]

CHIAR, PE CINE INCOMODEAZĂ ORA DE RELIGIE? sau DEVIDE ET IMPERA

Am urmărit, la îndemnul multor prieteni, o emisiune de la Realitatea TV despre ora de religie.

O emisiune interesantă, care a ridicat mai multe întrebări decât a putut da răspunsuri, ca orice emisiune de calitate. Pentru că rostul unui reportaj bun, rostul unei prezentări tv sau radio într-adevăr bune este acela de a genera căutări, nu de a oferi pere mălăieţe pentru unii.

Totuşi, trebuie să spun că emisiunea nu a fost echilibrată.

Au fost doi oameni care susţineau un punct de vedere – profesorul de filosofie Emil Moise şi politicianul Remus Cernea – faţă în faţă cu patru oameni care se aflau pe o poziţie opusă.

Mi se poate replica faptul că sunt nenumărate emisiuni radio şi tv, interviuri, editoriale, articole etc. în care se prezintă exclusiv punctul de vedere anti-ortodox. Ceea ce nu înseamnă că practica trebuie preluată.

De asemenea, mi se poate replica faptul că erau multe domenii implicate şi era nevoie de oameni cu pregătiri diferite.

Sunt de acord că tematica, aşa cum a fost ea promovată şi dezvoltată în ultimii ani, necesită specialişti din diverse domenii. Însă nu aş fi mers pe aducerea lor simultană. Şi mai ales unilaterală.

În faţa unui specialist ca prof. Gheorghe Iancu, de exemplu, doar un alt specialist în drept constituţional ar fi putut da replici care să nu cadă în derizoriu.

Pentru oricine cunoaşte ce înseamnă specializarea, este limpede că Facultatea de Drept nu te face expert în drept în general, cu atât mai mult într-un domeniu anume al dreptului (fie acesta drept penal, dreptul familiei, drept constituţional sau oricare altul).

Şi la această idee se poate replica, desigur.

Se poate spune că nu se puteau aduce prea mulţi oameni pentru o emisiune care, chiar şi în peste 2 ore – de fapt vreo 138 de minute – nu a putut oferi destul spaţiu pentru fiecare dintre vorbitori.
Pot aduce şi eu o contrareplică, la care de asemenea mi se poate răspunde.

Este foarte interesant de văzut acest lucru, pentru că ne arată două fapte foarte importante:
– nimic din ce face omul nu este perfect;
– sunt multe domenii în care, perfect civilizat, se pot aduce nenumărate replici contradictorii, foarte logice şi pertinente, fără ca un punct de vedere final să se poată impune ca total şi exclusiv adevărat.

Desigur, pentru a înţelege asta trebuie să ai un anume echilibru.
Şi din ultimul fapt amintit ne putem da seama şi că discuţia asupra emisiunii poate continua la nesfârşit.

În ceea ce mă priveşte, nu vreau să fac o analiză amănunţită.
Mă voi opri asupra problemei dialogului.