Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Orice text este un stimul care pune în mișcare mintea cititorului. În funcție de starea minții cititorului, textul va căpăta un înțeles sau un altul, va fi oglindit în mod subiectiv, personal de fiecare cititor, va fi modelat cu mijloacele personale.
Așadar, în lectură orice text este prelucrat, procesat personal/subiectiv - altfel spus e interpretat.
În activitatea de lectură se petrece o întâlnire (o comunicare) între "obiect" sau stimul (textul) și subiect. Înțelesul unui text, prin urmare, depide atât de text cât și de persoana care lecturează. Întâlnirea cu textul este mereu o relație. Cititorul se manifestă dinamic, interpretînd. Textul e unul, interpretările sunt nenumărate.
Dovada o avem chiar aici pe topic. Aceleași fraze, aceleași texte, aceiași autori - dar ce diferențe între înțelegerile noastre! Deși ne-am format, cumva, în două tabere opuse, nici între noi cei din același grup nu avem interpretări identice. Ba chiar, lucru cu totul firesc, nici măcar fiecare nu are exact aceleași interpretări mereu, de-a lungul timpului, ci apar uneori nuanțe mai fine sau mai accentuate. Altminteri nici nu ar fi posibil ca vreun om să își schimbe vreodată un înțeles momentan! Ar încremeni într-o interpretare, în ciuda schimbării neîncetate a tot ce este în el sau în jurul lui. Ar muri.
Apropos de persoană, tocmai asta se neglijează masiv, ca și în cazul credinței: persoana și credința nu sunt obiecte fixe, nu sunt blocuri de granit, nu sunt bări de oțel. Ci sunt procese ale devenirii, sunt fluxuri tainice cu caracter procesual. A încremeni într-o ipostază anume înseamnă a muri sau, altfel zis, a nu trăi personal. Persoana este un proces de devenire. O devenire întru Ființă. Care e infinită, de necuprins cu mintea.
Doamne ajută!
|
Nu-mi place sa ma incadrez in acea situatie de a da dreptate doar pentru ca ar exista un inamic comun. In acest caz "inamicul" nu este pentru noi, ci pentru sine, doar ca in maretia lui e absolut incapabil sa se perceapa pe sine. Am citat textul de mai sus, intelegand cu mintea mea cea slaba ca... mai mult de-atat nici nu se poate. Asta pentru omul smerit, nu pentru cel mandru sau indaradnic.
Cezar, te rog, nu face jocul nimanui, si cu atat mai putin al acestui pesonaj care... "are mintea odihnita"! Din toata popologhia lui de pana acum nu pot spune decat ceea ce-am spus de la inceput. Un preot ca sa fie preot, trebuie sa fie "uns". Un inginer, ca sa fie inginer, trebuie sa aiba un atestat, la fel si medicii sau stiu eu mai cine. Un om, ca sa vorbeasca despre astfel de lucruri, trebuie sa fie in har. Ori, de la primul mesaj, ar trebui sa nu ai nici cea mai mica tangenta cu biserica sa nu pricepi cu cine ai de-aface.
Dincolo se perceptie si de judecare a aproapelui, mahnirea mea a fost pentru ceea ce stiam ca o sa urmeze si... s-a si intamplat: un complexat de viata a reusit performanta sa tulbure in Postul Mare, pe parcursul a peste 30 de pagini intr-un timp record, sufletele multor credinciosi care, multi dintre ei nu si-au mai putut face canonul sau pravila pe care o fagaduise parintelui-duhovnic, sau lui Dumnezeu. De ce ne lasam antrenati in "jocul" altora? Poate din vanitate, poate din dorinta sincera de indreptare, poate din dorinta sincera de a NE indrepta, strambandu-ne d-abinelea. Daca n-ar fi fost luat in seama, am fi fost cu totii mult mai castigati si ferice de cei care au stat departe de acest topic. Orice ar spune ceilalti, el este in stare sa se catere pe clopotnita si sa strige la lume cat de "patruns" de adevar, este. De la Sfantul Serafim de Sarov, in mod special, dar si din alte surse (Filocalia, vol VI, Sf Simeon, noul teolog) eu am inteles un lucru care mi se pare de capatii. Scopul vietii fiecaruia dintre noi este mantuirea prin Har. Nadejdea mantuirii o avem abia atunci cand simtim asupra noastra harul lui Dumnezeu, care nu ne predispune la mandrie ci la smerenie. Considerand aceasta o "tinta", ea poate fi atinsa mergand pe jos (riscand sa n-o atingem pana la sfarsitul vietii), cu bicicleta, cu autobuzul, cu trenul sau cu avionul. (Iertati-ma, toate sunt metafore, nu le luati de bune!) Se intampla sa mergi toata viata la biserica, dar sa nu te rupi de rautate, sau mandrie sau cine stie ce alte patimi, si sa nu poti primi harul, desi in mod practic tu crezi ca il ai din moment ce primesti Sfintele Taine. Dar harul nu poate fi confundat. Nu exista om care sa-l aiba si sa nu fie constient ca il are. E mai dificil cu cei ce n-au avut aceasta sansa niciodata si deci nu au ce diferenta sa faca, pentru ca pierderea harului este mai grea decat orice lucru lumesc, si nu este deznadejde mai mare decat aceea prin care intelegi ca Dumnezeu nu te mai cerceteaza in niciun fel si... te-a parasit dintr-un motiv foarte bine intemeiat.
Fara nicio legatura cu topicul, facandu-mi obisnuita pravila, m-am oprit la momentul in care in Paraclisul Maicii Domnului scrie: "Cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu toti cunoscandu-te pe tine, preacurata stapana, si stiind ca Cel nascut dintru tine este Dumnezeu Cuvantul, il propavaduim in doua firi, fiecare cu vointa ei si de sine statatoare, mai presus de cuvant si de legile firii." Iar mai apoi: "Infricosatu-sa tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorare, cum Cel Preainalt de bunavoie S-a pogorat din pantecele Fecioarei, facandu-Se om." Ei, cum sa ajunga la inima mea aceste cuvinte daca Mantuitorul n-ar fi fost persoana si om ca si mine, pacatosul? Ce sa ma smereasca mai mult decat "puterea exemplului" pe care o vad in jertfa Lui. Ce jertfa ar mai fi fost, daca n-ar fi fost ca si mine? Adica, dupa parerea bietului ratacit filozof si teozof, care nu raspunde decat unde crede ca are "egal", daca ar fi simtit si ar fi fost "altfel" si nu persoana ca si mine, ce pretentii poate avea de la noi, muritorii simpli? Adica de ce am putea si noi ca El, nu? Asta vrea sa ne induca filozoful nostru cel patruns peste noapte de duhul inteleptirii. Dar nu el e de vina, ci noi, care ii dam importanta.
Asa ca, nu da curs pornirii tale personale, chiar daca te-a jignit. Si el si tu si eu, suntem oameni, supusi ispitelor de orice natura. Important este sa nu ne lasam tulburatiati de ofensa personala, ca nu asta ne ajuta, ci sa nu cadem prada celor ce se cred destepti si pe care-i simtim de departe!!!