[Capy]

În prealabil postat de delia31

"Pentru aceea nu putem sa spunem ca firea Cuvantului a patimit, caci nu a patimit in El Dumnezeirea. Spunem, insa, ca a patimit in Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se inteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit in firea omeneasca. Astfel cand spunem "firea Cuvantului" indicam pe insusi Cuvantul. Iar Cuvantul poseda si comunul fiintei, dar si particularul ipostasei. "
Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, Despre unirea ipostatica, cap.VI

Nu are nici o legătură cu răstălmăcirile tale!
Sintagma, "Firea Cuvântului" indică firea divină (dumnezeiască) a lui Hristos, ci nu vreo "persoană omenească". Nu indică nici firea umană (omenească) - care a pătimit pe cruce - a lui Hristos.

Redau mai jos exact cuvintele Sfântului Ioan Damaschin.
Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, Despre unirea ipostatica, cap.VI:

"Iar cand spunem dupa fericitii Atanasie si Chiril ca firea Cuvantului s-a intrupat spunem ca Dumnezeirea s-a unit cu trupul. Pentru aceea nu putem sa spunem ca firea Cuvantului a patimit, caci nu a patimit in El Dumnezeirea. Spunem, insa, ca a patimit in Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se inteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit in firea omeneasca. Astfel cand spunem "firea Cuvantului" indicăm pe insusi Cuvantul. Iar Cuvantul poseda si comunul fiintei, dar si particularul ipostasei." (Sf. Ioan Damaschin arată limpede că, nu este o altă Ipostasă decât cea a Cuvântului - Unul din Treime - care rămâne neschimbată atât în natura / firea Ei, cât şi în însuşirea Ei ipostatică, prin care Se deosebeşte de Ipostasa Tatălui şi a Duhului Sfânt, dar şi de ipostasele omeneşti [umane])

Este de la sine înţeles că, Cuvântul posedă şi comunul fiintei, dar si particularul ipostasei. Deoarece Cuvântul (a doua Persoană a Sfintei Treimi), este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, însă nu se confundă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, ci Se deosebeşte de Ei, prin însuşirea Sa ipostatică - Naşterea Sa din Tatăl mai înainte de toţi vecii.

Am spus încă de la bun început că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, după dumnezeire este de o fiinţă /esenţă / substanţă / fire / natură cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar după omenitate (nu după Ipostas / Persoană) este de o fiinţă /esenţă / substanţă / fire / natură cu noi.

Sf. Ioan Damaschin arată limpede că unirea pentru totdeauna a firii umane (omeneşti) cu firea divină (dumnezeiască) s-a realizat fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire şi fără împărţire în Ipostasul Cuvântului. Aşadar, prin unirea celor două firi în Persoana lui Hristos caracterul neschimbabil al celor două firi nu se denaturează.