Aceasta parabola cu iertarea datornicilor e un posibil raspuns. Dar ma intreb de ce nu reactionam si noi la fel, in urma iertarii pacatelor noastre la spovedanie. Imi spun pacatele, fac canonul , dar iar si iar cad si repet aceleasi greseli.
Pe mine ma uimeste, ca prin botez si prin iertarea pacatelor Monicai Fermo, se naste alta fiita, care nu mai are nimic de a face cu cea veche, care nu mai e dispusa sa greseasca. Pentru mine e o minune. De aceea ma intreb, ce ar fi trebuit sa fac dupa spovedanie si nu am facut, de am cazut iar si iar in aceeasi greseala? Fie ca e vorba de imprastiere la rugaciune, sau de mandrie, sau de altele...cine nu le cunoaste, la fel de bine ca si mine?!?
Ma intreb daca faptul nu se datoreaza si prezentei celor trei mari duhovnici, Pr. Argatu, Pr. Sofian si Pr. Galeriu in viata proaspat convertitei. Daca acesta e raspunsul, ar mai trebui sa-i invinuim pe cei care isi cauta duhovnici la manastiri?