Citat:
Īn prealabil postat de Mihnea Dragomir
Modalitatea obisnuita prin care ingerul pazitor ne fereste de rele este sfatul bun. Prefer sa spun "sugestia" buna. Fiindca intre sfat si sugestie sunt cateva deosebiri, una fiind aceea ca sfatul ne pare a veni de la altcineva, pe cand sugestia ne pare a veni din capul nostru.
Spre exemplu, daca criminalului Cagulea i-ar veni in cap sa te omoare, ingerul lui pazitor nu-i va sopti explicit "Mai, Cagulea draga, eu te sfatuiesc sa nu-i dai in cap lui Andrei". Dar i-ar putea aduce aminte de un crampei, de mult uitat, dintr-o discutie cu mama lui, care a plans odata, cand copilul Cagulea a omorat prima data o pisica. Dupa aceasta amintire, Cagulea, care si el cand era copil si-a iubit mama si care vede ca parul tau seamana cu blanita pe care o avea pisica aceea, ar putea desista, adica iesi din casa ta pe fereastra pe care a intrat si merge frumusel acasa. Sau, s-ar putea sa nu desiste. Daca isi duce sau nu planul pana la capat depinde de vointa lui libera, ingerul lui i-a trimis doar o sugestie.
Iar pe tine, ingerul tau pazitor te-ar putea feri aducandu-ti aminte, brusc, ca ai lasat pe foc laptele si ca trebuie sa mergi imediat la bucatarie sa il opresti. Deci, prin ceea ce li se va parea tuturor "o fericita intamplare", ranga lui Cagulea ar putea cadea in gol cu un zgomot asurzitor. Cand te vei intoarce spre el cu oala cu lapte incins in mana, Cagulea ar putea avea buna idee sa dispara cat mai repede.
In mod exceptional, si numai la initiativa si ordinul lui Dumnezeu, ingerul poate actiona si in alte moduri. De exemplu, oferindu-ne un timp ceea ce profanii numesc "capacitati paranormale", iar Biserica numeste "charisme speciale". Sau, dimpotriva, suspendandu-ne o vreme capabilitati pe care le avem in mod normal (insusiri naturale), dar care ne-ar putea expune primejdiei.
Uite aici am povestit o suita de astfel de "fericite potriveli" care mi s-au intamplat mie insumi. |
Splendid, Mihnea! Am ras cu pofta.
Pe vremuri, fiind eu intr-a sasea, faceam lacatuserie la o scoala aflata in Parcul Circului (era pe vremea Regretatului). Ca sa ajungem inapoi la sc. 27, trebuia sa trecem pe scurtatura, care scurtatura era fosta linie de transposrt feroviar industrail Gara Herastrau-Lizeanu. Mai precis, era vorba de pitoreasca zona mai veche a Teiului, locul unde, chiar pe vremea cind Militia isi facea datoria, se aglutinau o multime de tuciurii, fosti pensionari ai scolilor de corectie, care aveau prostul si profitabilul obicei de a jefui si uneori batea in prealabil copii din clase mai mici, aflati ca si noi in tranzit. Eram, cu mine, patru. Eu oprisem toata gasca, secondat de alt pasionat ca si mine, dar mai indemanatic, vazand o pereche de Paravespula sp. sau mai degraba Polistes gallicus, aflate deopotriva in zbor si copulatie (trantorul si femela fertila/regina; era o priveliste rara). amicul a facut rapid un cornet, si am capturat vietatile. Agitatia noastra a tras atentia unei entitati cu piele cafenie si in razboi deschis cu apa si baia, care se juca neglijent cu un cutitoi si un nunceag. Inutil sa spun ca creatura avea pe putin 16-17 ani. Bun, ca sa nu o mai lungim, s-a luat de toti, mai putin de mine, care starnisem zgomotele, drept care am luat-o cu totii la fuga, pana la Str. Maica Domnului, unde am rarit pasul: eram in "civilizatie", si klingonianul ramasese in urma. Pur si simplu, desi saream in ochi, de mine nu s-a luat. Era inca un coleg cu ochelari (pentru golani, purtatorii de ochelari sunt invariabul "tocilari" si "fraieri"), si el a trecut prin furcile caudine ale perchezitionarii ghiozdanului, eu nu.
Pe de alta pparte, ceva mult mai insemnat decat patania mea, e faptul ca Str. Maica Domnului se numea la fel si in comunism.