Barsaumas, citez:
"Una dintre mărturiile importante cu privire la reputația lui Augustin în Bizanț provine de la patriarhul Constantinopolului, Fotie (sec. al IX-lea). În disputele sale cu teologii franci, care își bazau opiniile greșite pe scrieri ale lui Augustin, Fotie a depus eforturi pentru apărarea corectitudinii învățăturii acestuia, cu scopul menținerii sale ca autoritate a creștinismului ortodox. În âMystagogia Sfântului Duhâ, ca și în âScrisoare către Mitropolitul din Aquileeaâ, eruditul patriarh susținea că cei care își bazau părerile eronate pe textele lui Augustin nu făceau altceva decât să ponegrească memoria acestuia. Teologul bizantin, care îl știa pe Augustin doar după reputație și din florilegii, era înclinat să creadă fie că textele acestuia, ca și ale altor Părinți apuseni, suferiseră intervenții străine, fie că ele cuprindeau unele exagerări care puteau fi înțelese ca mijloace de a evita erori mai mari, adică în contextul epocii în care au fost scrise. Chiar și în cazul în care Augustin sau alți părinți apuseni au scris poate unele lucruri ușor diferite de învățătura ortodoxă, ei au făcut aceasta fără intenție, iar teologii franci făceau, după el, un abuz susținându-și ereziile pe scăpările din textele lor teologice, scăpări ce trebuiau, dimpotrivă, âacoperiteâ, precum au făcut fiii lui Noe în cazul goliciunii tatălui lor.
Dacă Patriarhul Fotie a apărat, strict, reputația Părintelui Bisericii, fără a-i cunoaște opera, rolul teologiei augustiniene în dialogul teologic al Răsăritului cu Apusul a crescut începând cu secolul al XIII-lea, când au început să fie făcute traduceri în grecește ale lucrărilor importante. Datorită acestora, Augustin a fost receptat pozitiv de personalități precum Sfinții Grigorie Palama și, mai ales, Marcu Eugenicul. Acesta din urmă a acceptat autoritatea lui Augustin la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439), citându-i mai multe lucrări în dezbaterile cu privire la Purgatoriu, numindu-l âFericitul Augustinâ și înscriindu-l între âÎnvățătoriiâ Bisericii.
Respectul arătat lui Augustin de Răsăritul ortodox, ilustrat aici tocmai de mari stâlpi ai Ortodoxiei precum Fotie, Grigorie Palama și Marcu Eugenicul este, cred, demn de remarcat. Deși ar fi putut fi tentați să-l respingă pe Augustin, în contextul insistenței apusenilor de a-și întemeia erorile pe teologia sa, ei au continuat să-l rânduiască între Părinții Bisericii, considerând că erorile promovate ulterior în Apus nu i se puteau imputa."
În concluzie: trei dintre corifeii creștinismului bizantin, poate cel mai des citați de către ortodocși în contextul diferendelor cu creștinismul latin: Fotie, Marcu Eugenicul și Grigorie Palama, îl susțin pe Augustin. Dar au mai trebuit să treacă aproape o mie de ani ca să vină pe lume dumnealui Emilian, să-i dea de rușine pe toți trei și să-l pună la punct pe ereticul Augustin. Halucinant.
|