[Ioan_Cezar]

"... Prin concepţia creştină, care-l consideră drept ipostas, embrionului i se recunoaşte o valoare în sine şi, de asemenea, este privit ca o fiinţă unică şi irepetabilă, a cărei existenţă are astfel o valoare absolută, care obligă la respectarea sa, cu atât mai mult cu cât se consideră totodată că are de la început un suflet raţional şi mintal; el este văzut de asemenea ca persoană, care îşi transcende realitatea (s.m.)biologică şi chiar pe cea psihică, legată în chip obiectiv de o realitate mai presus de ea. În termeni biblici, această legătură se exprimă prin încredinţarea că embrionul, din prima clipă a existenţei sale, poartă în el chipul lui Dumnezeu şi este menit să dobândească asemănarea cu El în cadrul unei dezvoltări continue, care transcende dezvoltarea sa biologică, mai spune Jean-Claude Larchet." (George Aniculoaie)

Capy, care îl citează pe Aniculoaie, care îl citează pe Larchet care îi citează pe Părinţi
mi-a luat o piatră mare de pe inimă - am aflat în sfârşit definiţia embrionului: persoana care îşi transcende realitatea....
Cât de mult am decăzut în mine însumi, între timp, de când am părăsit transcendenta ipostază de embrion... Am rămas netranscens şi real, vai mie!