[Ioan_Cezar]

Unii, prin amărăciunea pricinuită de el, dobândesc veselia veşnică.
Alţii, prin plăcerea lor, amărăciunea vieţii veşnice o află.
Unii, prin lepădarea de sine, pe diavol îl biruiesc.
Iar pe alţii, care se înfăşoară întru sine, cu înlesnire el îi biruieşte.
Celor ce-L iubesc pe Domnul din tot sufletul lor, războiul cu diavolul li se pare uşor. Dar celor ce iubesc lumea, războiul le este nesuferit şi greu.

*

Înţelege, o suflete ticăloase al meu, că bucuria veacului acestuia şi desfătarea şi odihna lui sunt pline de scârbe şi amărăciune,
iar necazurile şi răstignirile luptei pricinuiesc bucurie negrăită şi viaţă veşnică. Întoarce-te, o suflete!
Nevoieşte-te întru linişte
ca ceasul morţii şi al despărţirii să nu te prindă nepregătit.
Înţelege, o suflete al meu, care-ţi este chemarea! Cum îţi este priceperea, cum mergi, pentru cine şi până când?
Toţi la sfârşitul lucrurilor celor pământeşti au ajuns, deci sfârşitul va sosi şi la a ta neîngrijire.