Citat:
Īn prealabil postat de catalin2
Am mai raspuns de vreo doua ori la asta, nu cred ca participai atunci la discutie. E exact ce spune si sf. Serafim de Sarov, ca tot mesajul meu (ce-i asa greu de citit, ca de ani de zile scriu despre asta, sunt doar vreo zece randuri). Calvinism si predestinare e sa crezi ca cei ce se mantuiesc nu au niciun merit, sunt unii care au avut ghinion si altii noroc. E pe merite, si aici, altfel e protestantism (sau calvinism). Sfantul spune foarte frumos (nu doar el, toti spun acealsi lucru), datorita faptelor bune cineva care nu e crestin primeste luminarea si posibilitatea de a se mantui.
Exact, despre asta e vorba, alegeri. Unul alege ca in toata viata sa nu se gandeasca macar o ora la divinitate sau care religie e adevarata.
|
Bun. Dar semana prea mult, daca nu conceptual, atunci ca formulare. Asa ca propun sa se deschida un topic, unde sa se puna accentul pe rafinarea definitiilor.
Cu privire la ultima fraza, crede-ma, ma gandesc la Dumnezeu mai mult decat la treburi practice de viata imediata...nu ma cunosti personal, dar daca da, ai fi uimit cat ma chinui cu gandul la viata, mantuire, adevar, etc. Bineinteles ca nu vreau sa ajung constient in Iad; nu v-ati obisnuit cu totii cu teribilismul meu relativ? Nu as putea fi ateu, asa cum nu as putea fi mercenar, de pilda. Eu insa cu Biserica (si narcisismul ei doctrinar al pretinsei infailibilitati) am ce am, caci uita-te si tu pe forum si oriunde, e destul spirit discretionar si prea multa entropie in definitii. Cati sfinti, atatea cai. Cate traditii, atatea teologii. Daca pana si catolicii, altadata un monolit rezistent, sunt divizati in traditionalisti, "modernisti" (sau adepti ai novus ordo si CVII), si sedevacantisti, e clar ce vremuri traim.